◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Sub cupola jurnalismului înalt 

Că i-am citit interviurile sau le-am ascultat la radio, ori de câte ori am avut prilejul, nu are importanță. Important este că de fiecare dată m-a încercat senzația că le plămădește sub cupola unui profesionalism exemplar. Și pentru că o întâlnesc pe undele radio mai ales duminica, auzind-o, simt cum îmi inundă sufletul un fel de aer sărbătoresc. Când deslușesc venind din eter vocea Mihaelei Helmis, cu care m-am familiarizat de multă vreme, am impresia că sunt părtaș la o topire diafană a semnificantului în vraja semnificației. Urmărind-o cum pune întrebări și face diverse conexiuni între realități care trebuie relevate, îmi pare că expresivitatea comunicării acestei jurnaliste de excepție nu e însușire, ai zice mai degrabă că e o entitate neverosimilă, capabilă să intre în sufletele ascultătorilor. Am observat că-și împarte cu grijă timpul destinat descoaserii interlocutorului între inițierea ascultării și ascultarea ca atare. Și nu doar cu grijă îl împarte, o pricepere rară în a-și chivernisi timpul datoriei publicistice pune totul sub semnul magiei, încât nu pot afirma cu exactitate dacă știe mai bine să asculte ori să se facă ascultată. Pentru că omul din fața microfonului, purtat de Mihaela Helmis ca o efigie de noblețe a profesiei, este prins cu eleganță inimaginabilă de marginea cea mai expusă a sensibilității proprii și provocat să se destăinuie. Și se destăinuie convingător, fie el academician sau simplu lucrător la partea de fericire a lumii. În fapt, nu știu cum își alege intervievații, dar toți au ceva în comun. Par lucrători la cine știe ce uzină de produs fericire, atât de plăcute și de interesante sunt emisiunile la care mă refer. 

În percepție directă, am văzut-o de trei ori pe doamna Mihaela Helmis. Cu câțiva ani în urmă, când a urcat pe scena premiaților unei gale a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a fost prima oară, întâlnire căreia i se datorează recunoașterea din următoarele. Anul trecut, am descoperit-o în studioul amenajat de Radio România Actualități la Bookfest. Își ordona câteva hârtii, probabil cu însemnări necesare spre a nu omite nimic din ceea ce responsabilitatea profesiei îi dicta să ne transmită. Și iat-o astăzi (30 ianuarie), la Gala premiilor Fundației Naționale pentru Civilizație Rurală NIȘTE ȚĂRANI, pe 1922. Săgeată de curiozitate și interes profesional, împodobită cu microfon și dispozitiv de înregistrare a sunetului, l-a abordat pe cunoscutul artist plastic Vasile Pop Negreșteanu spre a da eficiență maximă răgazului de dinaintea festivității. Asemenea pictorului, care imortalizează prin culoare frumosul, realizatoarea radio din aceste rânduri încarcă, prin mijlocirea cuvântului, clipa cea repede cu fiorii eternității.  

Firiță Carp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *