Sergiu Cioiu: „Un cîntec trebuie să surprindă, să aibe un text inteligent şi o melodie cu armonii bogate“
Reporter: -Când şi unde aţi debutat, ca interpret de muzică uşoară ?
Sergiu Cioiu: -În anul 1964 am debutat pe scena Teatrului Muzical Constantin Tănase, din Bucureşti, cîntînd în diferite spectacole. Primul a fost „Horia şi Radu îşi asumă riscul“.
Reporter: -Cu ce compozitori aţi colaborat în decursul anilor ? Versurile căror poeţi au fost „îmbrăcate” în melodiile interpretate de Domnia Voastră ?
Sergiu Cioiu: -Am colaborat cu compozitorii cei mai cunoscuţi ai secolului trecut: Nicolae Kirculescu, Henry Mălineanu, Emanoil Ionescu, Vasile Veselovski, Temistocle Popa, Ion Cristinoiu, Laurenţiu Profeta, Aurel Giroveanu, Cornel Fugaru, Andrei Proşteanu, Vasile Vasilache Jr., Florin Bogardo, Robert Flavian, Dan Stoian, Alexandru Mandy, Felicia Donceanu. Am pus pe muzică proprie, versuri de Marin Sorescu, Romulus Vulpescu, Miron Radu Paraschivescu, Adrian Păunescu, Cezar Baltag.
Reporter: -Numiţi,vă rog, câteva dintre şlagărele cele mai cunoscute şi apreciate, din repertoriul dumneavoastră.
Sergiu Cioiu: –Venise vremea, Glasul tău, Poarta sărutului, Masa tăcerii, Coloana fără de sfîrşit, Drum şi dor, Pentru cine, Cine a găsit tinereţea mea, Dintr-un milion, şi cîteva dintre cîntecele, din albumul intitulat Pe cine numim…Eu, pe versurile lui Marin Sorescu.
Reporter: -Care este secretul succesului pe care l-aţi înregistrat în impresionanta dumneavoastră carieră muzicală ?
Sergiu Cioiu: -Cariera mea artistică este impresionantă numai pentru unii, cei care au rămas fideli acestui stil de interpretare a unor cîntece cu text poetic, un public nişe, un public care ascultă textul şi muzica avînd armonii mai sofisticate, mai puţin interesant pentru cei care apreciază disco-dance, muzica electronică şi alte stiluri pe care şi eu le pot aprecia. Secretul este organicitatea, sinceritatea, dragostea mea constantă pentru poezie şi pentru publicul care mă inspiră, ori de cîte ori am prilejul să cînt într-o sală cu acel public energizant, căruia i-am rămas fidel. Cred în reciprocitatea sentimentelor frumoase şi în emoţia estetică a actului artistic.
Reporter: -Care este, în opinia dumneavoastră, diferenţa dintre muzica uşoară dinainte de 1989 şi cea de astăzi ?
Sergiu Cioiu: -Nu cred că vă pot spune decît că opinia mea nu contează. Totul evoluează, inclusiv gustul publicului căruia, după părerea mea, nu i se oferă suficiente alternative muzicale de către cei care au difuzat şi încă difuzează, cu predilecţie, numai un anumit gen. Se preferă cîntecul ritmic, cu sonorităţi electro, rap, funk, importuri cu culori arabizante, muzică editată de discjokey, şi folclor orăşenesc sau manele. Compozitorii de astăzi folosesc mult computerul şi aranjamentele devin dependente de un sunet electronic, de un ritm convenţional care duce la o oarecare uniformizare şi la un sound, preferat de cei care fac playlisturile canalelor de radio independente.
Reporter: -Dacă v-ar ruga cineva să daţi un sfat tinerilor interpreţi vocali ai muzicii uşoare româneşti actuale, ce le-aţi spune ?
Sergiu Cioiu: -M-aş abţine de la sfaturi. Dacă ar fi să fiu întrebat de unul sau de altul, aş spune că un cîntec trebuie să surprindă, să aibă un text inteligent şi o melodie cu armonii bogate, să se abţină să cînte cîntece fără melodie, fără armonii frumoase şi în special, fără poezie. Să evite ce e mediocru şi de prost gust, dar, din păcate, oricum înnotăm în prost gust, de ceva vreme…
Reporter: -Aţi ajuns la o vârstă respectabilă . Sunteţi mulţumit de tot ceea ce aţi realizat, sau aveţi şi regrete ?
Sergiu Cioiu: -E bine să nu ai regrete. Uneori regret lipsa mea liber aleasă de a lipsi de pe firmamentul artistic timp îndelungat, dar mă bucur de această tardivă revenire şi nu mai am timp de regrete.
Interviu realizat de Ioan Vasiu / UZPR