Am primit prin e-mail revista “Destine literare “ din Canada, nr.52-53/ iulie-decembrie 2020, ce apare, nu de mult, sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, coordonată de doi scriitori cunoscuți Dana Opriță și Alexandru Cetățeanu, membrii fondatori ai Asociației Scriitorilor Români din America de Nord, despre care Alexandru Cetățeanu scrie: „Suntem împreună încă din anul 2007 de când a fost fondată revista. Sunt mii de pagini în care v-am publicat textele pline de imaginație și talent. În tot acest timp am primit, cu bucurie, autori noi (români și de alte naționalități), vi i-am prezentat, le-am urmărit evoluția, premiile care li s-au acordat pentru preocupările lor în domeniul literarurii, filosofiei, istoriei, jurnalisticii, artelor vizuale, etc. Nu am precupețit niciun efort în a căuta și descoperi noi talente, pe care le-am încurajat și vi le-am supus atenției. Suntem mândri să vă informăm că avem numeroși colaboratori permanenți, dar și ocazionali. Nu uităm pe niciunii dintre ei, fiind în contact cu fiecare. Dintotdeauna am încurajat noi și tinere valori pe care în viitor ne vom bucura să le promovăm pe scena culturii internaționale. Fiind o publicație de largă anvergură, nu am impus niciodată anumite teme care să fie luate în considerație. Am dat întotdeauna colaboratorilor noștri posibilitatea de a se exprima în mod liber, deoarece credem în libera exprimare de idei. Și în anul 2020 dorim să publicăm mai multe materiale în limbi de circulație internațională (am urmărit încă din anul 2007 să publicăm cam 50% din materiale în limbile engleză și franceză), dar nu întotdeauna am reușit. Poate anul acesta…Intenționăm să publicăm 4 numere pe an: în lunile martie, iunie, septembrie și decembrie.
Pentru anul 2020, datele limită de trimitere a materialelor vor fi: 15 februarie, 15 mai, 15 august și 15 noiembrie. Toate textele care ne vor parveni după aceste date pentru a fi citite și eventual publicate, vor fi programate pentru numerele viitoare ale revistei. Să aveți un an fericit și „Să dea Dumnezeu cel Sfânt/ Să fie pace pe Pământ”!”
Pentru a cunoaște personalitățile române membre ale acestei importante organizații profesională am să-i enumăr în continuare, deoarece în procesul de globalizare, acestea sunt borne ale graniței spirituale românești de pe toate meridianele acestui mare sat, numit Pământ: Fondatori: Veronica Balaj, Ioan Barbu, Marian Barbu,Mircea Ștefan Bartan, Eugen Enea Caraghiaur, Melania Caragioiu, (Vicepreședintă), Alexandrina Caragioiu, Iacob Cazacu, Alexandru Cetățeanu,(Președinte), Sergiu Cioiu, Alexandrina Caragioiu, Iacob Cazacu,
Monica Ligia Corleanca, Ioan Cosmuta, Nicholas Dima, Carmen Doreal, Al Francisc, Dumitru Ichim, Constantin Ionițescu, Constantin Lupeanu, Cristina Mihai (Vicepreședintă,),Marin Mihalache, Elena Mitru, Dana Opriță, Gheorghe Palcu, Liviu Pendefunda, (Președinte · România)
Vavila Popovici, Anca Sîrghie, Florentin Smarandache (Președinte ·SUA,),LaviniaStan, Camelia, Carmen Stănescu, Sanda Tulics, Cerasela Tofan,(Secretară),Lucian Turcescu EMBRII DE ONOARE, Sebastian Dorneanu, Gilles Duguay, Simona Sîrghie COLABORATORI, Cezarina Adamescu, Alina Agafiței, Mihaela Aionesei Petruș Andrei, Lia-Maria Andreiță, Adrian Anghelescu, Ovidiu D. Argeșeanu, Veronica Balaj, W.B. Bayril, Nicolae , Mihai Tudor, Titina Nica Țene, Ionuț Țene, Al.Florin Țene și mulți alții. Îmi cer scuze că nu i-am enumerate pe toți, dar spațiul și timpul nu ne permite.
Numărul nou al revistei se deschide cu un editorial semnat dr dr.Doina Opriță, care, chiar de la început, esențializează conținutul articolului. “Că trăim vremuri tulburi, nu mai este de mult o noutate. Ideea globalizării, atât de perfid insinuată de-a lungul a multor ani, cu măsură bine dotată, extrem de eficient, pare că a atins apogeul. Totul, mă tem că absolut totul stă sub semnul acestui cuvânt. Dicționarele îl explică astfel: GLOBALIZÁRE s.f. fenomen de transformare”, în continuare 9prof. univ. dr. Ion HAINE face o analiză profesionistă despre Limba Română în Mass-Media.
În cele aproape 300 de pagini ale revistei majoritatea autorilor se remarcă prin calitatea lucrărilor publicate, un merit în acest sens îl are Dana Opriță. Însă remarcăm următoarele lucrări: Milena MUNTEANU · În Sfântul Grai Românesc, Nicolae DIMA · Confesiune creștinã: Eseu-EMINESCU. ÎNTOTDEAUNA EMINESCU, Lucreþia BERZINTU · Interviu cu Mihai Eminescu, Dana OPRIÞÃ · „La început era cuvântul…”, Anca SÎRGHIE · Destinul psalmistului Tudor Arghezi, du VIDA · Vom dansa până la sfârșitul timpului, Liviu PENDEFUNDA · Tradiții hermetice la Ion Barbu, Dan LUPESCU Mihai Sultana Vicol · Răstignit pe scutul Cavalerului Cruciat, Ion HAINE- Florentin Popescu · Convorbiri cu Theodor Damian Smaranda KAFKA · Pireul de castane, Radu Botiș , etc.
În domeniul poeziei remarcăm poememe semnate de :Lidia Grosu, Dana Opriță, Ionuț Țene, Liviu Pedefunda, Veronica Balaj, Carmen Doreal, Daniel Ioniță, Doina Maria Constantin, Melania Rusu Caragiu, Horia Bădescu, Carmen Stănescu etc.
Paginile rezervate articolelor, eseurilor, a prozelor, care vin din latinescul prosa, evidențiază polivalența evantaiului de stil și mod de exprimare al scriitorilor de expresie română. Acest fel de exprimare al ideilor în forma obișnuită a vorbirii poate fi epică, adică narează ceea ce scriitorul omniscient știe tot ce fac personajele sale, iar în cazul prozei realiste se identifică cu autorul. Articolele, eseurile, reportajele, studiile de istorie literară, cuprinse în acest florilegiu, naratorul-personaj povestește o întâmplare în care este implicat direct, participând ca erou literar în succesiunea evenimentelor; dar sunt texte în care naratorul este confident căruia i s-a relatat povestirea ce, la rândul său, o istorisește altor personaje sau cititorului; naratorul poate fi, uneori, și mesager, transmițând mai departe auditoriului din text povestirea, întâmplările, evenimentele pe care le-a aflat el și le știe din alte surse. C-am astfel de elemente descoperim în narațiunile autorilor În condițiile fenomenului de globalizare există pericolul asimilării, estompării și marginalizării culturilor mici de către culturile mari, a căror limbă se impune în comunicația internațională.
Am mai spus-o, verbal și în scris, că o cultură nu se apără, fiindcă o pierdem, ea se cucerește prin promovarea valorilor autohtone în culturile altor popoare. Numai așa putem să salvăm tezaurul cultural moștenit de la înaintași de tăvălugul globalizării. În acest sens un rol important îl are și Biserica cu care, deocamdată timid, Liga Scriitorilor colaborează în comunitățile românește de pe toate meridianele Terrei. Parafrazându-l pe Andre Lalraux, secolele viitoare vor fi creștine sau islamul ne va cucerii prin teroare și Europa nu va mai fii? În acest context un rol important îl au organizațiile nonguvernamentale, cum este Asociația Scriitorilor Români din America de Nord care prin membrii ei și având o conducere dăruită culturii, în anii de când ființează a promovat creațiile literare de bună calitate nu numai în zona de competență, dar și în străinătate prin diverse colaborări la festivaluri, concursuri și acțiuni culturale. În lumea de astăzi, pe mapamond, în cele 6000 de limbi pe care le vorbesc, oamenii se înțeleg între ei grație și înțelepciunii acumulate peste veacuri. Orice limbă are la bază cuvântul, sunetul ce face legătură între gândire, spirit, percepție și înțelegere.
Libertatea frumosului pe care o descoperim la scriitorii cuprinși în acest florilegiu mă duce cu gândul la zicerea lui Voltaire: ”Limbajul inimii nu cunoaște protocolul “. Această revistă este o oglindă în care se conturează panoramic și circular imaginea scriitorilor români în lume, expresie a contribuției acestei asociații profesionale la dezvoltarea literaturii române și culturii în spirit, ca să fii îndreptăţit să-ţi ospătezi semenii la cina cea de taină a desluşirii luminilor. Lev Tolstoi, obişnuia să spună că, în fiecare clipă, păşim pe lângă bunul Dumnezeu, dar fără să ne dăm seama de asta. Ca cititori de cărţi, ni se întâmplă şi mai des, ba mai ajungem, uneori, şi la sacrilegiul păşirii indiferente peste tot ce este dumnezeire, semn că minţile noastre, mult prea ostenite de trăirea clipei, nu mai au puterea desluşirii de divin. În cărţile omenirii, veşnicia deja a durat punte luminoasă spre lumină şi rari sunt cei care o şi văd, contururile ei vindecătoare fiind sufocate de narativul propriei existenţe, pe care ne tot străduim să o dedublăm şi, dacă se poate, să-i conferim şi un sens. Dublu, în contextual fenomenului de globalizare.
Acest florilegiu aparține, deopotrivă, prezentului și istoriei literare și reprezintă un exercițiu de asumare a Bibliotecii, dar nu o bibliotecă inertă, ci una vie, care se articulează din ce în ce mai bine. Este o contribuție la nașterea istoriei literaturii ce iese la lumina tiparului sub ochii cititorilor.