Dragi prieteni,
Ziua de 1 Decembrie este Ziua Naţională a României. Deci este şi ziua românilor basarabeni. Fiindcă România este şi ţara noastră, cu care ne leagă aceeaşi limbă, istorie, aceleaşi tradiţii şi dureri.
1 Decembrie nu este doar sărbătoarea, cum afirmă unii conaţionali de-ai mei, a ţării de dincolo de Prut, dar a tuturor românilor, indiferent unde s-ar afla aceştia, pentru că suntem un singur popor – român.
În momentul actual, Basarabia este ca un copil orfan, care continuă să rătăcească pe străzile întunecate ale istoriei. Şi, obosit de atâta căutare, vrea să fie recunoscut, îmbrăţişat şi să se întoarcă acasă. Dar, din păcate, încă nu-şi poate găsi drumul, pentru că a fost înstrăinat prea multă vreme.
Iar la această rătăcire contribuie propaganda rusească, care în ultimii ani e mai agresivă ca niciodată. Pe reţelele de socializare, şi nu numai, se duce o luptă acerbă contra noastră. Tot felul de indivizi plătiţi promovează moldovenismul şi ne inventează o altă istorie, încercând să ne convingă că moldovenii şi românii nu sunt aceiaşi.
Ei ne învăţă cum să ne urâm pe noi înşine şi cum să ne urâm propria ţară şi identitate. Mă bucur că în acest an s-au închis mai multe posturi de televiziune ruseşti. Ele trebuiau să fie anihilate încă acum 30 de ani. Iar, în locul lor, să avem cât mai multe posturi româneşti, unde să se vorbească despre suferinţa acestui neam. Cât mai multe emisiuni ca „Lecţia de istorie”, moderată de Victor Munteanu la TVR – Moldova, şi care ar fi bine să fie difuzată pe toate posturile naţionale, ca să ne amintim cine suntem. Fiindcă mulţi dintre basarabenii noştri, cu regret, sunt încă uşor de manipulat de cei care nu se mai satură de pământ, iar ei nu-şi dau seama.
Anul trecut, aflându-mă împreună cu o delegaţie de la Bucureşti în Cimitirul Ortodox Central din Chişinău, la mormântul tatălui meu, care şi el a visat dintotdeauna reîntregirea ţării, aşa cum şi-au dorit-o şi Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi şi mulţi alţii care au luptat pentru identitatea noastră, o cerşetoare m-a întrebat:
– Domnii aceştia sunt români?
– Da, îi zic.
– Iaca, n-am mai văzut până acum niciun român.
Ei, ca această femeie gândesc încă mulţi basarabeni, care se află mereu într-o căutare de sine. Şi nu ştiu că la 1 decembrie 1918 strămoșii noştri s-au adunat la Alba Iulia ca toţi românii să fie într-o singură ţară.
Îmi doresc să vină un alt 1 Decembrie, în care să aibă loc o altă Mare Adunare Naţională, şi Alba Iulia să se mute la Chişinău.
Nu ştiu în care an va veni, dar sper că într-o zi acel 1 Decembrie să se întoarcă, iar noi să ne trezim acasă, acolo unde ne este locul. Iar până atunci, nu pot decât să spun: La mulţi ani, neamule drag! La mulţi ani, popor român!
Doina Dabija