◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro22.02.2024

A explodat o dinamită
a teatrului românesc, Claudia MOTEA

La Sala Atelier a Teatrului Mic din București, Dumnezeu a înlemnit audiența, nu se mai auzea niciun scârțâit de scaune, niciun șușotit, niciun foșnet de pungi. Toți spectatorii fuseseră teleportați în înaltele sfere divine create de magica atmosferă a discuțiilor dintre Constantin BRÂNCUȘI, de pe ecran (interpretat, ca voce, de Marius BODOCHI) și cele nouă muze ale marelui sculptor (Margit Pogany, Maria Tănase, Eileen Lane, Peggy Guggenheim, Madame Leonie Ricou, Maria Bonaparte, Cella Delavrancea, Baroneasa Renee Irana Frachon și Milița Petrașcu), interpretate magistral, pe viu, de Claudia MOTEA, apărută dintr-un noian de pânze albe aruncate în mijlocul scenei, unde stătuse ghemuită poate chiar o jumătate de oră, până au intrat și s-au așezat spectatorii. Minunată idee regizorală!

Miracolul creației îi cuprinsese și pe spectatori, care în timpul spectacolului nu au îndrăznit „să strice corola de minuni a lumii”, iar la sfârșit, după aplauzele descătușate de data aceasta, să pară buimăciți de nedumerirea că așa ceva mai este posibil azi, în avalanșa derizoriului pe care îl trăim.

După o asemenea realizare, gândurile spre divinitate sunt multiple, dar mai adaug eu unul, și anume, coexistența Marii Expoziții Brâncuși prilejuite de Zilele Capitalei Culturale Europene de la Timișoara și punerea în scenă a acestei minunate realizări teatrale, pe aceeași temă, cele două evenimente având origini cu totul diferite.

Dacă despre cele legate de expoziție nu pot da detalii, despre piesa Claudiei MOTEA pot, pentru că am participat la această istorie, care începe de prin anul 2015. Atunci, în cadrul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) se înființau Revista „Cronica Timpului” și Teatrul „NostruM”, ambele ctitorite de regretatul Doru Dinu GLĂVAN, fostul președinte al Uniunii, pentru a întări ideea că jurnaliștii au și rol de creatori, nu numai de cronicari ai momentului.

Claudia a fost „antrenorul” nostru în ale teatrului, inițiind în tainele acestei arte un grup de jurnaliști, scriitori, ingineri, medici, profesori etc., luîndu-ne de la a ști cum să stai pe picioare, cum să respiri, continuând cu exercițiile de dicție și așa mai departe, fiind asistată la rândul ei de mentorul său, Alecu CROITORU, Dumnezeu să-l odihnească, sub îndrumarea căruia a pus în scenă o primă piesă pe modelul dialogului scenă-film, și anume „Iubește-mă,… America!”. Atunci, noi, învățăceii ei, am realizat cu cine avem de a face. Abia întoarsă din Canada, după o experiență de peste zece ani ca emigrantă, ea și-a spus ofurile într-un dialog savuros între ea, de pe scenă, cu ea însăși, în multiplele ipostaze de pe ecran.

Au urmat mai multe spectacole realizate cu reprezentanții Teatrului „NostruM”, printre care și piesa „Iubirile lui Brâncuși”, în anul 2016, cu scenariul și regia Claudiei, cu o distribuție numeroasă: Petre Răcănel în rolul marelui artist, Rodica Subțirelu, Mariana Anghel, Elena Armenescu, Geta Heimerl, Silvia Săracu etc. în rolurile celor multe muze. Erau în piesă și niște comentatori, dintre care unul eram eu, fiind în perioada când încă jucam. Din această inițiativă a pornit și s-a cernut actuala magistrală piesă „Brâncuși, dragoasta mea!”.

Am analizat mult acea perioadă de început a activității din România a Claudiei MOTEA, întâmplările fiind cuprinse în volumele „Al. G. CROITORU, zis și Mister KEYSTONE”, autor Călin CĂLIMAN, Editura Betta, 2016, la care împreună cu Claudia am fost redactorii cărții, și „ZÂNA și VIAȚA”, autor Nicolae VASILE, Editura Arefeana, 2017. A doua carte menționată îi este dedicată Claudiei și, premoniție, începe chiar cu o întâmplare de pe șantierul construcției Coloanei Infinitului, știindu-se că actrița este originară din acea zona.

Diferența esențială dintre cele doua piese, „Iubește-mă,… America!” și „Brâncuși, dragostea mea!”, realizate în același mod, ca dialog ecran-scenă, constă în mesaj. În prima, mesajul este uman, comun, la ordinea zilei, pe când în a doua, mesajul este divin, este absolut. Brâncuși este undeva acolo sus, muzele sunt pe pământ. În piesă, ecranul este cerul, iar scena este pământul.  În volumul „ZÂNA și VIAȚA”, spuneam pe undeva că dacă ar fi trait în perioada lui Brâncuși ar fi putut deveni încă o muză adaugată celorlalte din piesă.

Mi-aș permite și o asemănare între Brâncuși și Claudia, amândoi fiind creatori în domeniul lor. Cineva a spus că Brâncuși sculpta ca un zeu, poruncea ca un rege și muncea ca un rob. Prin similitudine, Claudia apare ca o zână, poruncește ca un manager și munceste ca o albină. După fiecare spectacol, unde ea este „one woman show”, își ia catrafusele și pleacă, pentru că ea nu joaca într-un loc fix anume, pentru că acesta nu există. Ea a jucat la mai toate teatrele din București și din marile orașe din țară, în marile capitale ale lumii, dar nu are un teatru care sa fie „acasă”, pentru că Teatrul „NostruM” nu are un sediu.

Regia pectacolulului „Brâncuși, dragostea mea!” este realizată de Beatrice RANCEA, iar fondul muzical a fost asigurat de Egizia SOARE, la pian.

Acesta-i momentul dinamită al teatrului românesc de anul acesta și este realizat de Claudia noastră, când spun a noastră mă refer la UZPR, Teatrul NostruM și Revista „Cronica Timpului”. Oriunde vedeți un afiș cu „Brâncuși, dragostea mea!” mergeți și vedeți acest spectacol, că nu veți regreta!

 

                                       Nicolae VASILE

 Director general „Cronica Timpului”

4 comentarii pentru “A explodat o dinamită
a teatrului românesc, Claudia MOTEA

  1. Dragă Claudia, te cunosc de când am început Teatrul Nostrum și nu încetez să mă minunez de creația ta artistică , de capacitatea de a inova, de puterea ta extraordinară de interpretare și de transpunere în viața personajelor. Esti unică!Spun acest lucru pe toate canalele posibile.

  2. Felicitări Claudia Motea, aici este prin acest articol scris de d-nul Nicolae Vasile, cel mai frumos, cea mai frumoasă expunere a spectacolului BRÂNCUȘI, DRAGOSTEA MEA
    FELICITĂRI, CLAUDIA MOTEA, tu meriti toată recunostinta noastră

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *