Sorin Grecu și cartea sa despre iadul concentraționar românesc: “Ați venit să munciți…nu să trăiți”! Lansarea, marți, 31 iulie la B.C.U.!
Marți, 31 iulie 2018, ora 14.00 poetul și jurnalistul Sorin Grecu își lansează, la Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga”, Sala “Ioan Mușlea”, cea de-a șasea carte a sa de reportaje, “Ați venit să munciți…nu să trăiți – povestiri din lagărele de muncă și pușcăriile comuniste”. A douăsprezecea, ca număr, din bibliografia sa – cartea reprezintă un adevărat strigăt al viețiilor distruse sub comunism, aparținând zecilor de foști deținuți politici, pe care jurnalistul le-a readus atenției publice. “Ați venit să munciți…nu să trăiți” scria în anii `50 pe frontispiciul lagărului de muncă de la Onești, frază care a inspirat și titlul lucrării. Având un număr de 320 de pagini și 34 de portrete cartea va găzdui pe lângă poveștile neromanțate ale victimelor și fișele microfilmate ale dosarelor de la Securitate a unsprezece dintre protagoniști. Prezentarea volumului va fi făcută de către Prof. Univ. Dr. Virgiliu Țârău – istoric, bun cunoscător al universului concentraționar românesc și Gabriel Cojocaru, directorul Editurii “Grinta”. Iată câteva pasaje din prefața cărții, scrisă de istoricul și scriitorul Marius Oprea: “Ziarist de vocaţie şi formaţie din „vechea gardă” a întemeietorilor presei româneşti din anii ’90, veteran al presei clujene de şcoală veche – în sensul bun al cuvântului, un adevărat artist al reportajului, Sorin Grecu are talentul rar de a ghici în fiecare om un subiect, de a descoperi dincolo de aparenţa banalului câte un destin exemplar şi câte o poveste care – odată scrisă de el – merită citită, pentru că dă măsura felului în care cotidianul intră în istorie şi anonimul devine personaj al acesteia. Cu atât mai mult cu cât acest anonim, pe care nici nu îl observăm trecând pe lângă el pe stradă este unul dintre cei care, la un moment dat, pe parcursul vieţii sale, a intrat în coliziune cu „sistemul”, cu regimul de ocupaţie sovieto-comunist care vreme de jumătate de veac a obturat destinul românilor. Sorin Grecu este învăţat să-şi ţină răsuflarea, să-şi lase la o parte propria respiraţie şi cuvintele, pentru a le asculta pe ale celor pe care îi descoperă, adevărate perle ascunse în apele terne ale obişnuitului. Şi abia apoi, despărţit de subiecţii pe care i-a găsit, cu răbdare şi talent de arheolog al conştiinţelor, se aşează la masa lui de scris, unde cuvintele îmbracă povestea într-un limbaj tranzitiv şi lipsit de patetismele la care te-ar predispune poveştile auzite cu până câteva ceasuri înainte. Căci aceasta este măsura unui ziarist talentat – cea de a sparge banalitatea cotidianului, de a face ştiri şi nu de a se lăsa purtat, „fabricat” de ele”. Sorin Grecu, despre carte:
“Observ cu nedumerire cum în ultima vreme apar, cu mare pompă, o groază de cărţi de ficţiune având ca temă universul concentraţionar românesc al anilor `50-`60! De parcă autorii lor n-ar avea habar un lucru binecunoscut, acela că REALITATEA DEPĂŞEŞTE ORICE FICŢIUNE şi un fapt lăudabil ar fi fost să facă doar pe „grefierii” unor asemenea evenimente, încă relatate de puţinii supravieţuitori ai puşcăriilor şi lagărelor de muncă din comunism. În opinia mea o scriere de ficţiune despre un asemenea subiect, când realitatea acelor ani a depăşit absurdul – „specialitatea casei” la români! – seamănă cu un păun năpârlit de la o zoologică grădină căruia, grijuliu, ca să dea cât mai bine bine la poză, personalul i-a introdus o pană în cur… “Aţi venit să munciţi…nu să trăiţi” – devenit titlul cărţii de faţă, era sloganul care trona pe poarta lagărului de muncă de la Oneşti în acei ani. E limpede, fraza, de sorginte pur dantescă depăşeşte prin duritate până şi renumita inscripţie de pe poarta funestului Auschwitz, „Munca vă va face liberi”! Dovadă a faptului că, pe alocuri, universul concentraţionar românesc l-a depăşit până şi pe cel creat de către nazişti, iar acest lucru e bine ştiut… Am dorit, aşadar, ca noua mea carte să înglobeze destinele a zeci de foşti deţinuţi politici din zona Clujului, asta deoarece numărul lor se reduce, drastic, de la o zi la alta, dar şi pentru că nimeni, niciodată n-a scris ceva despre unii dintre ei. E omagiul meu cinstit şi pios pe care îl aduc acestora, înglobând în carte şi câteva povestiri adevărate despre alte genuri de eroi ai neamului – dar şi despre deţinuţii prezentului cenuşiu, oameni cu talent, chiar cu geniu – rătăciţi în „trecutul continuu”. Dar reprezintă şi un îndemn pentru cei lucizi, să facă orice pentru ca astfel de atrocități să nu se mai repete!”
Focsanu Marius Cristian / UZPR
Filiala Cluj