◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.06.2024

„Sportul băcăuan”, nr. 153/mai 2024. Interviu cu antrenoarea Camelia Voinea, coordonatoarea lotului naţional olimpic
de gimnastică

Privesc o fotografie alb-negru. Rotterdam, 1987, Campionatul Mondial de Gimnastică. România mai are nevoie de trei note de 10, ca să depășească imposibilul și să treacă înaintea URSS. Privesc, din nou, fotografia, realizată imediat după concursul la sol. Din ea răzbate surâsul unei adolescente frumoase și gingașe ca un mărțișor. Este Camelia Voinea (n. 1 martie, 1970), coordonatoarea de astăzi a lotului național, calificat la JO de la Paris. Din spatele timpului, fata îmi zâmbește cald și mulțumită. 10-le obținut de ea și de celelalte două coechipiere (Aurelia Dobre și Daniela Silivaș) aduce României medaliile de aur! Martie, 2024. O doamnă maturizată frumos, care și-a păstrat zâmbetul adolescentin, încrezător și sincer… Aceasta a rămas Camelia Voinea. Alături de eleva ei, Sabrina, nimeni alta decât fiica sa (desemnată gimnasta anului 2023), caută, din nou, podiumul olimpic. Poate, îl va găsi la Paris. Poate în altă parte, dar va veni! Sportul îi răsplătește întotdeauna pe cei cutezători, întrucât Camelia Voinea continuă să creadă în actualitatea fotografiilor alb-negru…

 

– Ați făcut parte din marea echipă a României de la sfârșitul anilor 80… Campioană mondială în Olanda, dar ultima dată când am depășit, în clasamentul pe echipe, formația sovietică. După generația Nadiei, am avut decenii la rând numai generații de aur. Nicio discontinuitate! Care e secretul?

– Secretul a fost o pregătire intensă sub supravegherea unor mari  specialiști. Plecarea din țară a soților Karolyi nu a însemnat  sfârșitul performanței, așa cum credeau mulți. La RoƩerdam,  de pildă, la Mondialele din 1987, s-au obținut 5 medalii de aur  și multe altele. Daniela Silivaș, Aurelia Dobre, Ecaterina Szabo,  CelesTIna Popa, Eugenia Golea și cu mine am format o echipă  foarte bună și omogenă.

– Sunteți considerată creatoarea unor elemente de gimnastică inovatoare. Care sunt acestea?

– Da, pentru a întrece sovieticele, considerate mari favorite, în  frunte cu regretata Yelena Shushunova (a decedat în 2018) și  Svetlana Boginskaya. A trebuit să le surprindem cu ceva nou.  Primul element, pe care l-am executat în premieră, a fost la  sol, un DUBLU ÎNTINS SALT ÎNAINTE. Al doilea a fost la bârnă și  se numește ȘURUB GRUPAT DE PE UN PICIOR (AUERBACH).

– Ați primit nota 10 pentru solul prezentat. Astăzi e mai greu de obținut nota maximă decât atunci?

– Da, cu siguranță, este mai greu. Nimeni în aceste vremuri nu a  luat notă maximă. Gimnastica a crescut mult, din punct de  vedere tehnic. E greu să diferențiezi gimnastele, deși sistemul  de punctaj a evoluat și el.

– Dacă ar fi să vă întoarceți în timp, ce ați aduce în zilele noastre?

– Aș aduce, în primul rând, specialiștii de excepție și mai mult  public la competițiile de gimnastică. Astăzi, lumea s-a cam  îndepărtat de sport, în general. Sau nu-i mai place să privească…

– Când v-ați întors în țară, după câțiva ani petrecuți în Italia, România era altfel… Nici gimnastica noastră nu mai era aceeași. Care să fi fost cauzele, obiective sau subiective?

– Cauzele nu le cunosc, dar eu întotdeauna am iubit și iubesc  gimnastica românească. De fapt, fără întrebări și răspunsuri  interpretabile, eu nu doresc decât să fac cât mai multe pentru această frumoasă disciplină  sportivă. Sper să și reușesc!

– Când ați acceptat să fiți coordonatoarea lotului olimpic, nu v-a fost teamă să luați, practic, totul de la început? Performanțele, mai mult conjuncturale, nu mai erau aceleași. Vă plac provocările?

– Nu-mi este frică de nimic, în  afară de Dumnezeu! Am  considerat această numire o  onoare, pentru că îmi doresc  ca gimnastica noastră să  revină acolo unde îi este  locul, unde a așezat-o marea  ei tradiție.

– Ce e mai greu în gimnastică, să-ți păstrezi supremația sau să o recapeți?

-Și una, și alta. Astăzi, au crescut în performanță multe țări care,  pe vremuri, nici nu contau în întrecerile pentru medalii. Lupta pentru podium este mult mai acerbă.

– O antrenați pe Sabrina, fiica dumneavoastră, cea mai bună gimnastă a țării, în 2023… Dacă ar fi să o comparați cu marea gimnastă care ați fost, ce ați constata?

– Eu îmi doresc ca Sabrina să-mi depășească rezultatele, pentru  că este tânără și are timpul în favoarea ei. Drumul nostru are  un singur țel, medalia olimpică! Admit că ziua de mâine e ceea  ce nu mi s-a întâmplat mie…

– La ce întrebare, care nu vi s-a pus niciodată, ați fi vrut să răspundeți?

– Întrebarea ar fi dacă gimnastica românească apreciază toată  munca mea, ca sportivă și antrenor, pentru gloria adusă  acestei țări… În viață, însă, multe întrebări rămân fără răspuns,  iar unele răspunsuri, fără întrebări..

– În final, o întrebare referitoare la recentul Campionat European de la Rimini. Ne-am întors cu cele două medalii de argint obținute de Sabrina, la bârnă și sol. Sunteți mulțumită?

– E un plus de speranță pentru J.O. din vară. Medaliile Sabrinei  sunt un reper și ne bucură. Au fost, însă, voci din tribună care  au afirmat că, măcar, una din cele două medalii ar fi trebuit să  fie aur. Nu ne rămâne decât să-l așteptăm la… Paris!

 

 

***

 

Camelia Voinea (n. 2 martie 1970, Constanța) este o gimnastă română de talie mondială, laureată cu argint olimpic la Seul 1988. A concurat în întreceri internaționale între 1984 și 1988. Ea a fost cunoscută mai ales pentru puternicul ei tumbling, exercițiul inovator la sol din 1986 – 87, care includea elemente de breakdance, și pentru că a fost prima gimnastă care a răsturnat un dublu layout pentru a da o rostogolire frontală. În 1987, ea a fost notată cu 10 pentru exercițiul la sol, în timpul competiției pe echipe de la Campionatele Mondiale. Camelia Voinea a început gimnastica la Clubul CSS 1 Farul Constanța, sub îndrumarea antrenorului Matei Stănei. Ulterior, s-a antrenat cu naționala, la Deva, cu antrenorii Adrian Goreac, Adrian Stan și Maria Cosma. Debutul ei internațional a fost la Campionatele Balcanice (1984) unde s-a clasat pe primul loc cu echipă, pe locul al doilea la individual compus, primul la sol și al doilea la sărituri și paralele inegale. Campionatul Mondial din 1985 de la Montreal a fost prima ei competiție internațională majoră. Ea a câștigat argintul cu echipa, s-a clasat pe locul patru la proba de paralele inegale și pe locul nouă la individual. Un an mai târziu, a fost invitată să concureze la Cupa Mondială de la Beijing. Ea s-a clasat pe locul nouă la individual și a câștigat argint la sol, în spatele Elenei Shushunova. La Campionatele Europene din 1987 de la Moscova, Voinea a câștigat argintul în finala la sol. Împreună cu Aurelia Dobre, Eugenia Golea, Celestina Popa, Daniela Silivaș și Ecaterina Szabo, Voinea a fost membru al echipei medaliate cu aur la Campionatele Mondiale de gimnastică artistică din 1987 de la Rotterdam, Olanda. Ea a fost componentă a echipei medaliate cu argint la Jocurile Olimpice din 1988. Camelia Voinea s-a retras după Jocurile Olimpice din 1988. După retragerea din activitate, a antrenat în Italia. S-a întors acasă în 1994, pentru a antrena alături de primul ei antrenor Matei Stănei. Ea își antrenează fiica, Sabrina, născută în 2007 și desemnată cea mai bună gimnastă în 2023.

 

Leonard Popa – UZPR Bacău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *