◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro21.06.2024

Despre voluntariat
în armata română
și germană

Comentariile curg în cascadă referitor la proiectul de introducere a serviciului militar voluntar, care ar urma să fie votat de Parlament, la mijlocul acestui an. Între naivitate și aroganță se mai strecoară și realism. Ca tânără studentă, pe vremea lui Ceaușescu, am făcut armata, obligatoriu și într-o formă specifică vremurilor. Pot spune că nu mi-a prins rău.

Că nu a fost „un lucru grozav”, cum a spus președintele Klaus Iohannis, de la înălțimea demnității sale actuale, au mai spus și alți bărbați înregimentați obligatoriu timp de nouă sau șaisprezece luni, în timpul fostei dictaturi.

 

Instrucție și gramatică

Dincolo de disconfortul condițiilor de cazare și masă, cei mai mulți dintre cei cu care am vorbit au reclamat dublul abuz de atitudine: al gradaților care instruiau, pe de o parte, al baștanilor față de pufani (adică soldați mai vechi și mai noi), pe de altă parte.

Cum s-ar spune, armata n-ar fi fost atât de rea, daca n-ar fi existat șicane, ambiții și chiar sadisme în aplicarea pedepselor – cum era cazul unor excese din batalionul disciplinar. Dar, după terminarea serviciului militar obligatoriu, rămâneau mai puțin tare psihice, mai mult glume și isprăvi de povestit.

Eu, de exemplu, îmi aduc aminte că, în cei trei ani de armată făcuți în studenție, cu o zi pe săptămână de teorie la clasă și de două ori câte trei săptămâni de convocare în vacanța de vară, chiar am învățat chestii: tactici, strategii, cum să tragi cu pistolul mitralieră, cum să-l demontezi și să-l cureți, cum să înaintezi târâș pe burtă sau să ataci cu grenada un tanc, etc.

Am învățat  că, dacă ofițereasa nu te avea la suflet, te punea la instrucție pe câmp să cari AG-ul, aruncătorul de grenade cântărind peste 7 kg. Am mai învățat și că, în armată, pluralul de la manta e mantăi, iar de la cazma e cazmăi, după cum ne spunea nouă, studentelor la Filologie, un colonel venit în  inspecție.

Absolvirea probelor aducea trese și grade -fruntaș, caporal, sergent, sublocotenent-, iar la final studentele primeau un livret militar de rezervist.

 

Armată cu lingurița

E adevărat, armata impune, în primul rând, disciplină și un ritm de viață acordat în grup. Trezire în zori, instrucție, teste fizice și de aptitudini care te fac să-ți ieși din comoditate, să-ți depășești limitele, în condiții de pericol pe moment doar imaginar, cu un efort prelungit și fără recompensă imediată. Armata obligatorie e, cel mai adesea, resimțită că o constrângere, o limitare a libertății de opțiune. Însă câte lucruri în viață nu sunt așa?

Iar acum, în România, nici măcar nu se pune problema unei obligativități, ci a unui voluntariat de patru luni, plătit acceptabil. Ce-i așa tragic în asta? E o pregătire just în case și care lasă opțiunile deschise. Desigur că există teama de recrutare, la mobilizarea în cazul unui conflict armat. Însă varietatea de specialități din armată, mai ales în prezentul tot mai tehnicizat, atenuează puternic ideea că, militar fiind, devii automat „carne de tun”. De fapt, și ca simplu civil poți deveni victima directă sau colaterală a unei drone, a unui bombardament.

Trebuie să spun că teama asta n-am avut-o, deși am terminat armata în timpul Cortinei de Fier, iar cu livretul militar de ofițer în rezervă puteam fi oricând subiectul unei convocări. By the way, femeilor nu li se recunoaște la pensie aceasta pregătire militară, cum se face bărbaților. Puțină discriminare, sau nu?

Voluntariatul militar în Germania

Acum 13 ani, Parlamentul german trimitea următorul comunicat: „Bărbații Germaniei nu mai trebuie să facă serviciul militar sau serviciul civil alternativ. La aproximativ 55 de ani de la introducerea sa, Bundestag-ul a suspendat recrutarea generală la 1 iulie a acestui an, joi, 24 martie 2011. Legea creează, de asemenea, serviciul militar voluntar de șase până la 23 de luni, care este deschis în egală măsură bărbaților și femeilor.[ …] Cu toate acestea, încetarea obligației de serviciu se aplică doar pe timp de pace; în caz de tensiune sau apărare, aceasta poate fi reactivată”.

În urma „antrenamentului de bază al Bundeswehr”, un total de 18.776 de soldați au fost angajați în 2022. Armata germană le permite tinerilor care nu sunt încă majori, dar au împlinit 17 ani, să intre în pregătire. Această instruire, cu rămânerea peste noapte în cazarmă, are scopul de a preda noilor soldați, cunoscuți și sub numele de recruți, elementele de bază ale abilităților militare.

Antrenamentul se face la începutul serviciului ca soldat, durează de obicei trei luni și este intensiv – se oferă cunoștințe militare de bază, pe care fiecare soldat trebuie să le cunoască. În acest timp, recruții sunt familiarizați cu viața militară de zi cu zi: mărșăluiesc, trag cu arma și dorm în aer liber, etc.

Ulterior, ca soldat, te poți aștepta la un salariu mediu lunar de 3.183 de euro (19,90 euro/oră). Din cauza statutului de funcționar public, soldații profesioniști și militarii temporari au diverse avantaje. De exemplu, contribuțiile la asigurările sociale sunt eliminate, se colectează numai asigurări de îngrijire și taxe. Alte avantaje sunt  asistența medicală gratuită si adaosuri la pensie.

 

        Dani Rockhoff/UZPR

(Revista UZP, nr. 33/2024)

Foto: pixabay.com

Un comentariu pentru “Despre voluntariat
în armata română
și germană

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *