În secolele XIV-XIX, în diferite localități urbane și rurale din patea de vest a României s-au format bresle. [1]. Breasla unită din Traunau (azi satul Aluniş ), judeţul Arad s-a organizat la 6 iunie 1847 când s-a afiliat breslei din Zăbrani, alături de care au intrat şi meşteşugari din Frumuşeni, alcătuind o breaslă comună. [2]. De la această breaslă provine un tipar sigilar datat: 1853. [3]. Piesa sigilară la care ne referim este alcătuită din două părți: 1. rondela sigilară și 2. mânerul. Rondela sigilară confecţionată din bronz este rotundă (38 mm) şi gravată în incizie, astfel încât să poată fi folosită la sigilarea cu ceară. Mânerul tiparului sigilar lucrat din lemn (probabil stejar), este lustruit şi ornamentat cu mai multe ,,inele”. Înălțimea totală a tiparului sigilar (rondela sigilară împreună cu mânerul) este de 105 mm.
Emblema tiparului sigilar
În câmpul sigilar s-a gravat o compoziţie menită a individualiza posesorul. Distingem acvila bicefală, imperială austriacă, încoronată (cu o singură coroană), având pe piept un scut tripartit, tăiat şi despicat în patru. Acest sistem de partajare mai puţin obişnuită avea menirea de-a realiza un număr mai mare de brizuri (compartimenate). Cele 12 cartiere obţinute în acest fel au fost încărcate cu următoarele mobile heraldice [4]: în partea superioară în cartierul prim, o potcoavă însoţită de două obiecte neidentificate (probabil un ciocan de potcovit şi de scos cuie şi un cleşte, încrucişate), fiind astfel desemnaţi fierarii-potcovari; în cartierul doi – o piele de animal întinsă, reprezentându-i pe cojocari; în cartierul următor (trei), o roată de căruţă, pe care se suprapune o bardă, în profil spre dreapta, amintindu-i pe rotari; în cartierul patru, trei suveici așezate în triunghi, însemnul tradiţional al țesătorilor.
În partea centrală, cartierele sunt mobilate astfel: în cartierul cinci – o furcă de tors cu roată, individualizându-i pe torcătorii de materii textile; în cartierul şase, două chei încrucişate cu vârfurile în sus, evocându-i pe lăcătuşi; în cartierul şapte s-a gravat o foarfecă deschisă având lamele în sus, simbolul binecunoscut al croitorilor, iar în cartierul opt, o cizmă, în profil, spre dextra, figură heraldică amintindu-i pe cizmari.
Partea inferioară şi ultimul rând de compartimente cuprinde: în cartierul nouă, un butoi care are suprapus un compas deschis, reprezentări ce-i individualizează pe dogari; în cartierul zece, câmp liber; în cartierul unsprezece , două răşchitoare încrucişate şi un pieptene de scărmănat cânepa, suprapuse de un element în formă de inimă, amintind de materia primă, simboluri care vorbesc de activitatea frânghierilor. Ultimul cartier, desemnându-i pe tâmplari, cuprinde o rindea, un compas deschis cu laturile în jos şi un echer. Interesant este faptul că din cele 12 cartiere, 11 sunt mobilate, iar unul este liber, rezervat credem, unui meșteșug, cum ar fi olarii (meșteșugari frecvenți în localitățile rurale), dar probabil nehotărâți a intra în acel an în breasla unită sau nu și-au ales încă simbolul care să-i reprezinte. Acvila bicefală imperială, austriacă, încoronată şi având scutul pe piept, ţine în gheare însemnele puterii, spada şi sceptrul în dreapta, globul crucifer în stânga. Acvila pe care s-a plasat scutul, redat stilizat, are menirea de a constitui un ornament, de a completa câmpul sigilar alcătuind imaginea unei compoziţii complexe din punct de vedere al normelor științei heraldice. În ansamblu tiparul sigilar analizat se remarcă prin originalitate și puterea sintetică de expresivitate. Privind câmpul sigilar avem impresia că ne aflăm în fața unui tablou compus din mai multe părți (scene) care se succed, reconstituind episoade din viața comunităților sociale, rând pe rând fiindu-ne prezentate codificat principalele activități meșteșugărești existente în localitate. În exergă, între două cercuri continui, s-a scris legenda în limba germană cu litere majuscule: TRAUNAUER VEREIN: ZUNFT SIEG (E) L 1853 [SIGILIUL BRESLEI UNITE DIN TRAUNAU 1853]. [5]. Textul legendei ne dă știri în legătură cu tipul breslei (breaslă unită), formată din mai multe ramuri meșteșugărești (meserii sau branșe), din localitate. Anul 1853 este data confecţionării tiparului sigilar. Începutul şi sfârşitul legendei este indicat de o steluţă. După cum s-a subliniat ,,Sigiliile de bresle și coroprații, cuprinzând în emblemă specificul meseriei respective, uneltele de muncă, procedeele de lucru sunt izvoare istorice de o reală valoare. Din punct de vedere al reprezentării din emblemă, aceste sigilii se pot împărți în două categorii: sigilii cu reprezentări simbolice și sigilii de tip heraldic. [6]. Mai mult, ,,studierea reprezentărilor de unelte și de produse meșteșugărești din imaginile acestor sigilii prezintă o însemnătate deosebită pentru istoria tehnicii, pentru cunoașterea evoluției uneltelor. [7].
În ansamblu piesa sigilară analizată, prin cele 12 cartiere ale scutului heraldic evocă simbolic diferitele meșteșuguri reunite în breaslă. Pentru a evoca simbolic aceste meșteșuguri s-au folosit însemne înfățișând: a. unelte specifice (croitorii, țesătorii, tâmplarii, torcătorii, frânghierii); b. unelte și produse finite (fierarii-potcovari, rotarii, dogarii); c. produse finite (lăcătușii, cojocarii, cizmarii); d. materia primă (cojocarii etc). Este interesant faptul că uneori ne este sugerat procesul de producție, cum este cazul cu torcătorii de materii textile, desemnați printr-o furcă de tors cu roată. Considerăm că tot acest sens îl au și figurile heraldice incluse în partițiunea care-i evocă pe frânghieri. În cartierele din scut s-au inclus însemne specifice reprezentând meșteșuguri legate de gospodăriile țărănești (fierari-potcovari, rotari, dogari, frânghieri), meșteșuguri legate de îmbrăcăminte și încălțăminte (țesători, torcători, croitori, cojocari, cizmari), meșteșuguri legate de construcții (tâmplari, lăcătuși). Studiat din punct de vedere al structurii meseriilor reprezentate simbolic, acest tipar sigilar de tip heraldic, evidențiază laturile activității economice și nivelul tehnicii existent în cadrul acestei asociații profesionale rurale, la acea dată. Modul în care s-a gravat suprafața rondelei sigilare, grija pentru a respecta raportul dintre diferitele elemente incluse în scutul heraldic, proporționlitatea dintre piesele și figurile heraldice înfățișate, dovedesc atenția dată de către meșterul pecetar pentru execuția artistică a reprezentării din câmpul sigilar. Practicarea unor meșteșuguri în cadrul breslei este înfățișată prin includerea în emblemă, în mod distinct pentru fiecare domeniu de activitate, meșteșug sau branșă, a unor însemne și simboluri specifice. Ele vorbesc plastic despre specificul activității desfășurate de fiecare meșteșug reunit în această breaslă mixtă. Opiniem că acest tipar sigilar de breaslă a fost confecționat de meșteri locali, care ajunseră în acea perioadă să dețină o experiență bogată în domeniul gravării metalului.
Note bibliografice:
[1] Kovách Géza, ,,Răspândirea breslelor rurale în partea de vest a României în secolul al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea”, în Ialomița, materiale de istorie agrară a României, Slobozia, 1983, pp. 521-538; Augustin Mureșan, ,,O scurtă istorie a formării breslelor în Banatul istoric (secolele XIV-XIX)”, în Doru Sinaci, Sorin Bulboacă, Administrație românească arădeană Studii și comunicări din Banat-Crișana, vol. XVII, ,,Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2022, p. 28
[2] În această breaslă ,,grea şi uşoară“, în afară de meşterii locali din Zăbrani şi din Frumuşeni, judeţul Arad, mai erau mulţi meşteri din filialele a 14 localităţi din împrejurimi, între care şi cei din Traunau (azi satul Aluniş, comuna Frumușeni, judeţul Arad (Anton Peter Petri, Heimatbuch der deutschen Gemeinde Traunau im Banat, Marquartstein, 1989, pp. 448 – 449).
[3] Complexul Muzeal Arad, Colecţia de tipare sigilare, nr. inventar 3611.
[4] Mobilă heraldică = element utilizat la alcătuirea stemelor, piesă de dimensiuni mici care poate fi plasată în scut sau în afara scutului. Mobilele cuprind toate categoriile de piese sau figuri heraldice și pot fi reprezentate singure, multiplicate sau în combinații; Dicționar al științelor speciale ale istoriei Arhivistică, cronologie, diplomatică, genealogie, heraldică, paleografie, sigilografie, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1982, p. 168.
[5] Maria Dogaru, Augustin Mureşan, ,,Matricea sigilară provenind de la breasla mixtă din Aluniş, judeţul Arad”, în Crisia, XIX, 1989, pp. 435-438; Augustin Mureşan, ,,Tipare şi impresiuni sigilare reprezentând breslele din Crişana şi Maramureş (sec. XVI-XIX)”, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Historia, 1-2, 2000, pp.19-20; idem, Sigilii de bresle din Vestul şi Nord-Vestul României, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2006, pp.154-155.
[6] Maria Dogaru, Sigiliile mărturii ale trecutului istoric, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 179.
[7] Magdalena Bunta, ,,Sigilii de breaslă din colecția Muzeului de Istorie din Cluj”, în Acta Musei Napocensis, III, 1966, p. 224.
Augustin Mureșan, Arad
Foto: Florin Hornoiu