◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro30.05.2024

Avocatul Sergiu Andon
a debutat în beletristică
cu volumul „Crima perfectă şi alte povestiri destul
de adevărate”

Avocatul şi fostul deputat Sergiu Andon a debutat recent în beletristică, lansând volumul de proze scurte „Crima perfectă şi alte povestiri destul de adevărate”.

Cele zece povestiri întinse pe parcursul a peste 500 de pagini sunt inspirate din întâmplări petrecute înainte şi după 1989, precum şi în zilele Revoluţiei. Evident, nu lipsesc nici scene petrecute în birouri de anchetă, în săli de judecată, dar şi în mediul cazon.

Potrivit luju.ro, interesant este dublul paralelism – biblico-baladesc – ce reiese din structura cărţii. În primul rând, remarcăm trimiterea la Biblie: volumul lui Sergiu Andon conţine 10 povestiri (tot atâtea cât cele zece porunci), titlul uneia dintre ele fiind chiar un pasaj din Sfânta Scriptură: „Exodul 10, 26” („Deci, să meargă cu noi şi turmele noastre şi să nu rămână nici un picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu ştim ce avem să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru”).

În al doilea rând, numărul zece este şi o aluzie la balada populară „Monastirea Argeșului” („Nouă meşteri mari, / Calfe şi zidari, / Şi Manole, zece, / Care-i şi întrece”), în condiţiile în care ultima dintre cele zece scrieri se referă tocmai la Meşterul Manole.

Absolvent al Facultăţii de Drept din Capitală, în 1961, a activat ca în raioanele Feteşti, Slobozia şi Urziceni. Între 1968 şi 1972 a fost redactor principal la revista „Flacăra”, iar între 1972 şi 1989 a fost publicist comentator la ziarul „Scânteia”, urmând ca din 1989 până în 1994 să fie numit redactor-şef adjunct la ziarul „Adevărul”. Între 2004 şi 2012, Sergiu Andon a fost ales deputat în Parlamentul României.

Iată titlurile celor zece scrieri:

– „Spinul ascuns”;

– „Colivia cu metronom”;

– „Tupilan”;

– „Pasul de front”;

– „Mortu-i cel mai sincer martor”;

– „Exodul 10, 26”;

– „Speranţa moare la sfârşitul lumii”;

– „Crimă perfectă”;

– „E veşnică pe lume doar uitarea”;

– „Meşterul Manole în dialog cu meşterul Covaci Costică”.

Prezentăm descrierea pe care Sergiu Andon şi-o face în volum:

„Sunt nepotul a patru bunici ţărani ortodocşi. Cei materni au trăit în Transilvania, cei paterni, în Basarabia. Părinţii s-au cunoscut în Bucureşti. Aşa că, fără Marea Unire, n-aş fi existat.

M-am născut atât de demult – 10 sau 12 septembrie 1938 –, încât am apucat până acum, cu pruncie cu tot, şapte dictaturi. Puteam ajunge strâmb rău, însă m-au susţinut filosofia ţărănească, modelul părinţilor şi monologul lui Polonius către Laerte. Dacă iubeşti adevărul şi îţi rămâi consecvent ţie însuţi, ai întotdeauna o nişă de libertate.

Am absolvit liceul la fostul şi, apoi, din nou actualul Sfântul Sava, iar Facultatea de Drept la Universitatea Bucureşti. Educaţie adevărată rămân clasele primare apucate la Şcoală Arhiepiscopala de băieţi Sfântul Iosif, până ce a spulberat-o Reforma din 1948. Prima dintre reformările învăţământului, care nu se mai termină.

Eram atras de jurnalistică, dar am ajuns procuror, profilat pe anchetarea cazurilor mortale. Mă iţesc prin unele povestiri din această carte. Făceam carieră, însă în 1968 am demisionat subit, şocând sistemul. Nu puteau pricepe că mă cheamă dragostea dintâi. Scrisul.

M-am revărsat vreo trei decenii în Flacăra lui Eugen Mandric, Flacăra lui Adrian Păunescu, Scânteia, Adevărul, Cultura lui Augustin Buzura. Nu reneg niciunul dintre sutele sau miile de reportaje, anchete, eseuri. Am iniţiat şi susţinut, pentru prima oară în regimul socialist, rubrici inspirate din viaţa tribunalelor (Sala paşilor pierduți, Din caietul grefierului, Din instanţă în faţa opiniei publice ș.a.). Când regimul nu le-a mai înghiţit, m-am profilat pe ecologie. În august 1988, la radio Europa Liberă mi se citea integral ciclul de anchete despre poluarea Văii Bistriţei.

22 Decembrie ’89 m-a găsit în stradă, transmiţând primul reportaj din iureşul evenimentelor: pătrunderea răsculaţilor în reşedinţa ceausestilor. Explozia publicistică ce a urmat m-a adus în postura de preşedinte al primelor două organizaţii ale presei libere, Societatea Ziariştilor din România şi Uniunea Ziariştilor Profesionişti. Cu autoritatea acestor mandate, am făcut parte din nucleul de constituire şi conducere a cotidianului Adevărul (1.600.000 de exemplare). Eşuând comercial cu o revistă proprie (Actualitatea ilustrată), m-am reprofilat în avocatură. Aveam 59 de ani, nu credeam că voi mai profesa un sfert de veac, apărând în peste 1.500 de procese, unele de mare interes public.

A fost un exemplu că niciodată nu e prea târziu pentru ceva. Nici pentru beletristică. Am mai publicat prin almanahuri şi culegeri de grup, dar în volum am debutat numai cu reportaje (În căutarea salamandrelor, carte premiată de Editura Eminescu).

Da, am fost şi parlamentar, chiar două mandate, am avut şi funcţii, dar notabilă din acea perioadă e tot publicistica, în rubrici precum Ziarist în banca deputatului. Aşa că…”

Foto: Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *