◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.02.2024

Vraja lutului. Portret
în turcoaz și alb

Respiră cu ele și printre ele. Douăzeci și patru de ore, din douăzeci și patru. Și sunt cu sutele. O coabitare simbiotică, pașnică ori provocatoare, în sens creativ. Într-o metafizică latentă ce permite intuiției să priceapă că dincolo există și altceva, că se poate mai mult. Cum este în cazul instalației pe care a numit-o „Munții mei”. Care-i alimentează senzația, ori de câte ori o privește, că acești munți ascund și altceva neștiut, necunoscut, pentru un artist ceramist care se află într-un permanent dialog cu natura. O lucrare impresionantă ca dimensiune care, la o privire fugară, s-ar presupune că, în locuința unei femei, ține locul unei oglinzi. Artist și operă, sau un modus vivendi unic, neconvențional, spectaculos. În holul de la intrare, prinse ca într-o pânză de paianjen, sunt zeci de plăcuțe ceramice albe, pe care sunt marcate cu negru, hieroglife. „Scrisul și originea lui” va fi, cu siguranță, tema unei expoziții de mai mici dimensiuni, dar cu reverberații și ecouri culturale mari.

Ideea unor expoziții tematice restrînse vine după impresionanta expoziție monografică, cea mai ilustrativă și profesionistă din cariera ei. Expoziția af ost deschisă în urmă cu doi ani, la Muzeul Național de Artă Contemporană din București și s-a întins pe o suprafață de 400 de mp. O expoziție mamut, menită să încununeze activitatea de peste cincizeci de ani de creație a ceramistei Marta Jakobovits, din Oradea. Artist de talie națională și internațională. Expoziție ce a urmat după o alta, de la Brașov, intitulată „Segmentul turcoaz”, cu obiecte în exlusivitate turcoaz, concepute a fi înveșmântate  în culoarea care, la fel ca lutul, a vrăjit-o pe creatoarea lor. Nu orice turcoaz, ci o nuanță anume, ca o lumină a cerului, într-un anumit moment al zilei, pe care a descoperit-o și preparat-o singură, în intimitatea laboratorului din altelirul de la subsolul casei. Fiindcă, atunci când nu modelează, Marta Jakobovits cercetează. Substanțe chimice, oxizi, minerale. Și, asemeni unui om de știință, combină, suprapune, experimentează. Până obține culoarea ce apropie obiectul ceramic de unul autentic, din natură. Nu doar ca formă ori dimensiune, ci și din punct de vedere coloristic. Marta nu face imitații sau reconstrucții de astfel de obiecte, cum sunt, bunăoară, pietrele. Ea le re-creează, în datele lor naturale și le-a integrat într-un ciclu intitulat „Metamorfosis mimes” care alătură ,în pereche, obiectul natural cu cel gândit și realizat de ea. Obiecte ce au putut fi admirate într-o inedită expoziție personală, purtând acest nume. Și nu-i este deloc greu să facă acest lucru. Ajutată fiind, probabil, de memoria sa ancestrală, aflată permanent într-un joc cu uitarea. Fiindcă n-a încetat, nici o clipă, să fie fascinată de începuturile ancestrale ale artei preistorice, arhaice, când omul a descoperit puterea, dar și mirajul lutului. Ea, însăși, dovedindu-se o ființă specială, cu o intuție senzorială puternică. Lucrează cu toate materialele și tehnicile cunoscute, legate de lut. A descoperit, apoi tehnica japoneză raku, în care a devenit expertă, prin care șamota capătă o expresivitate deosebită. Crează texturi  de la cele zgrunțuroase, la unele fine ca mătasea ori fluide care capătă forme și volume asemănătoare cu cele pe care le găsește în natură..

Sunt un om deschis spre lume, admirând tot ceea ce este în jur. Mă refer la natură, dar și la lucruri mici, umile, cum sunt pietrele sau frunzele, cu care simt că aș putea comunica ușor. Adeseori, am acest sentiment că, atunci când le privesc, mă solicită să le răspund. E o sensibilizare excesivă la care am ajuns prin artă, care se cizelează și se dezvoltă cu timpul. Chiar dacă în primii ani de viață am fost învățată să gândesc rațional, prin artă am ajuns la gândirea empatică, senzorială. Când pipăi lutul, el îmi transmite ideea obiectului ce trebuie modelat. E ca un miracol. Mă simt transpusă în niște dimensiuni în care timpul se dilată. E vorba de voința materiei, de schimbările minimale ale acesteia, ca și a mesajului pe care mi-l transmite intuitiv. Iar lucrările, obiectele, fragmentele ceramice care se nasc intră în dialog spiritual cu tot ce se găsește în jur și formează ansambluri, cercuri, drumuri, pelerinaje, prin care se recitește dorința puternică de reintegrare în marea Creație Universală.

Relația cu lutul a descoperit-o la facultate. Grație unor remarcabili profesori care le-au fost mentori, în adevăratul sens al cuvântului, Mircea Spătaru și Ana Lupaș la Institutul de Artă „Ion Andreescu” din orașul Cluj  Napoca. Doi excelenți pedagogi și doi mari artiști. Care-și vor pune amprenta pe toți cei șase studenți din grupa de ceramiști, deveniți, cu timpul, artiști de mare valoare. Deschizându-le poarta spre arta modernă inițiată de Henry Moore care a direcționat-o spre intersesul, logica și tensiunea obiectelor „umile”, precum pietrele și oasele.

Marta a început să lucreze în lut obișnuit, dar și în porțelen. Apoi, în șamotă, gresie, faianță. Primele lucrări s-au născut din reacția față de mediul social. Așa a apărut personajul „Păpușarul”, compoziția „Așteptându-l pe Godot”, „Monumentul omului important”; „Discipolii” etc.

În perioada Porțelanului, în care a creat multe obiecte utilitare, n-au lipsit elementele de creativitate, precum „Supiera cu Inelul lui Saturn”, sau „Șarpele” ca simbol al verticalității pe orizontală.

Lucrările din ultimele două decenii concentrează în ele știința anilor îndelungați de experimente și de succese. Multe se găsesc în muzee din întreaga lume. Au putut fi admirate în expozițiile personale sau de grup din:  Franța, Finlanda, Damnemarca, Italia, Germania, Canada,Ungaria, etc. ori în colecții particulare din țară și străinătate.

Fiecare etapă de creație a însemnat un pas important în stăpânirea și descoperirea secretelor unei arte vechi de când lumea. Iar lucrările ei și-au nuanțat mesajul, expresivitatea:„Călătorie în timp”; „Relicve”; „Marele Cerc, Mimesis”; „Dealul alb”;„Perne Raku”;„Memoria pietrelor”, „Cuib de pietre”; „Manuscrise”; „Segment de timp”;„Dialog”; „Coordonate”; „Ikebana”; „Compoziție” și multe altele.

Paralel cu activitatea de creație, Marta Jakobovits a desfășurat o activitate didactică în licee și universități.Teza de doctorat, cu tema „METATERA-senzații  și experimente tactile în ceramică” susținută la o universitate de profil din Budapesta, este încununarea une serioase cercetări în context național și internațional. Toate acestea, munca făcută cu responsabilitate și asumare, excelența în creația artistică, i-au deschis calea către recunoașterea internațională. Cel mai recent, fiind cooptată in cadrul Academiei Internaționale de Ceramică din Geneva. Artistă neobosită, mereu dispusă să împărtășească din experiența sa, este invitată și participă la simpozioane și Work schopuri din țară și din alte țări precum: Danemarca, Ungaria, Germania, Olanda, Iran ori  în îndepărtata Japonie.

Ceramica este, asemeni sticlei, o artă a focului. Și continuă să suscite interesul foarte multor tineri talentați. Doar că lucrurile s-au schimbat. Și, nu puțini dintre ei sunt, mai degrabă, deschiși spre sclipici, agresivitate ori kitsch, decât spre autentic, conchide marea artistă, nu fără oarecare amărăciune, în glas.

 Lumea noastră e în continuă schimbare. Iar schimbările nu sunt întotdeauna de cel mai bun augur. Indiferent de mode și vremuri însă, rămân neclintite doar valorile care s-au impus și consolidat în timp, prin talent, seriozitate și muncă. Iar Marta Jakobovits este una dintre aceste valori.

 

Maria Vesa Aursulesei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *