„Stăpânirea noastră în Basarabia şi în Bucovina este în concordanţă cu viaţa străveche a acestor provincii, care n’au fost niciodată regiuni periferice ale Daciei, ci părţi integrante, ca şi regiunile adiacente dela Răsărit. (…) Noi nu ne simţim streini nici dincolo de Nistru, fiindcă soldaţii noştri păşesc, nu numai pe urmele voivozilor oblăduitori de amintiri româneşti, dar şi pe acelea ale marelui rege daco-get, Burebista, care, printr’o sforțare urmărită cu teamă de însuşi cuceritorul Galiei, Caesar, reuşise să încorporeze într-un stat unitar toată naţiunea getică, dându-i la Răsărit ca hotar Bugul, fluviu dacic din imemorabile vremuri. Nu ne simţim streini, deoarece opera de civilizare a meleagurilor transnistriene aparţine elementului românesc, rămas acolo, înfipt în pământ, cu toată urgia vremurilor ce s-a abătut asupra sa, iar sămânţa unei civilizaţii stabile, aşa cum o cunoaşte pentru prima dată umanitatea preistorică, a fost sămănată încă de acum patru milenii şi jumătate de către neamurile străvechi-dacice de pe plaiurile Moldovei. Ceea ce se întâmplă azi sub ochii noştri, nu este altceva decât o revenire, o redobândire a unei moşteniri străbune.”
DUMITRU BERCIU
(DACIA, 15 august, 1941)
„ATÂTA TIMP CÂT MINTEA
MEREU E-N CĂUTARE
ŞI SUFLETU-MI DE CÂNTEC
NU ESTE DE VÂNZARE
ATÂTA TIMP CÂT STEAUA-MI
ÎN CERURI TRISTE ARDE
EU NU ROSTESC CUVINTE
CI-NFLĂCĂREZ STINDARDE” (Vasile Tărâțeanu din volumul ,,Versuri decapitate”)
Duminică, 26 noiembrie, Muzeul Național al Țăranului Român a găzduit proiecția filmului biografic ,,VASILE TĂRÂȚEANU, Arcașul Neamului Românesc din Nordul Bucovinei”, un proiect realizat cu spijinul Fundației ,,Casa Limbii Române” din regiunea Cernăuți și Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Un documentar care ne zdruncină toate strunele ființei noastre! Un om izvorât din lutul Bucovinei milenare!
Versurile marelui nostru frate pe care îl îmbrățișam an de an la Izvoru Mureșului ori la Cernauți, ne impulsionează prin energia lor venită din toate fibrele plaiului nostru românesc.
Vasile Tărâțeanu s-a născut la 27 septembrie 1945, în satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți. În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți. Lucrează ca redactor la ziarul Zorile Bucovinei (1969-1981), apoi la Postul de Radio Kiev (1981–1991).
În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți a fondat Societatea pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu“. Din anul 2000 a fost președinte al Fundației culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți. Este redactor-șef (sau director-fondator și editor) al gazetelor românești din Cernăuți: „Plai românesc ”(1990–1994), „Arcașul”, „Curierul de Cernăuți”, „Junimea” etc.
„DULCE-AMAR DE BUCOVINA
De la floare pân’ la rod
viaţa-i dulce de izvod
De la vorbă pân-la grai
viaţa-i dulce de Mihai
Printre ani de suferinţă
viaţa-i dulce de credinţă
În iubire şi-n nemoarte
viaţa-i dulce de departe
Între leagăn şi mormânt
viaţa-i dulce de pământ”
A debutat editorial, în 1981, cu Harpele ploii, în corola interesantei sale opere poetice ivindu-se apoi nenumîrate volume de versuri printre care: Teama de înstrăinare (Chișinău, 1990); Litanii din Țara de Sus (Timișoara, Ed. Augusta, 1995), Litanii (Iași, 1996); Pământ în retragere (Timișoara, Editura Augusta, 1999); Și ne izbăvește pre noi (Timișoara, Editura Helicon, 1999); Ochean cu cioburi sângerânde (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2005); Infern personal, ediție bilingvă: în română și în franceză (Iași, Editura Danaster,2005); Crucificat pe harta țării și multe altele. Volumelor de versuri li se adaugă și două volume de publicistică: Iluzii și lanțuri (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2001) și Stâlpul de foc (Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2007).
A luptat cu arma sa, Cuvântul Românesc, pentru Limba Română, a ars ca o flacără pentru NEAM și pentru Nația Română.
S-a stins la 8 august 2022 la Cernăuți. Dumnezeu să îl odihnească!
Text și foto: Irina Airinei (afnews.ro)