„Sportul băcăuan”, nr. 152, aprilie 2024. Cum să uit ziua de 1 aprilie?!

…1 Aprilie 1972, Bacău. Debutez la microfonul Televiziunii Naţionale, comentând partida de fotbal S.C. Bacău – Petrolul Ploieşti (2-0, marcatori: Mioc și Emerich Dembrovschi)! … Nu am numărat câte meciuri am comentat la TVR! Rămân cu acel istoric IUGOSLAVIA-ROMÂNIA 0-2, la Zagreb, în 8 mai 1977! … Dacă inegalabilul, nemuritorul Cristian Ţopescu nu s-ar fi zbătut să devin un cunoscut comentator de fotbal la TVR (eram cronicar de fotbal la „SPORTUL”!), astăzi, în cel mai fericit caz, aș fi fost un mutilat din lagărul de refugiaţi din Latina, Italia, unde cerusem azil politic, în 13 iulie 1986!… Când m-au văzut doi derbedei, Iani şi Nelu, tocmiţi de „binevoitori SECU” să-mi taie tendonul lui Achile la un picior şi să-mi învârtă o şurubelniţă într-o ureche, au aruncat toporișca și cuțitul cu care erau dotați, m-au dus in fața unei Biserici să-și ceară iertare pentru gândul rău și m-au invitat la o masă nemaipomenită pentru un emigrant, la un restaurant: „Nea Mirceo, mata erai idolul nostru împreună cu Țopescu, numai jigodia de la Recepția Pensiunii Claudia din Roma, mama lui, ne-a îmbârligat că ești securist și trebuia să te mutilăm!”… A trebuit să mă rog de ei să nu-l mutileze pe Pedro, recepționerul – „Cârtiță” de la Pensiunea cu „cerșetori Români de Libertate” care ceruseră azil politic! … Dacă nu eram comentatorul de fotbal, azi eram mutilat, dacă nu LICHIDAT! (Mircea M. Ionescu)