◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Goana după audiență ucide!

„Viitorul este imprevizibil. Așa că se poate totul’’. Așa sună una dintre cugetările pe care ni le-a lăsat spre învățătură și spre luare aminte Ileana Vulpescu. Cugetare amarnic de adevărată, la care m-am întors de multe ori cu gândul, mai ales în ultimii ani, aflați sub amenințarea imprevizibilului și a fricilor induse anume spre a ne controla și a ne dirija. Dar nu mi-aș fi putut imagina că se va întâmpla să mi-o reamintesc într-o împrejurare pe care îmi este și rușine s-o discut. Dar, date fiind jenantele sale implicații, mă văd nevoit să o discut cu domniile voastre, stimați prieteni ai paginii web a UZPR.

Iată, pe scurt, despre ce este vorba: azi dimineață, accesând ediția online, la zi, a unei gazete pe care o urmăresc cu mult interes și cu mare plăcere, am citit o știre care pur și simplu m-a lăsat fără replică: „A murit Ileana Vulpescu!’’ – acesta era titlul știrii, din care am aflat că deși autoarea  „Artei conversației” a murit miercuri, durerosul eveniment a trecut neobservat pentru mass-media noastră. Lucru cu atât mai greu de iertat cu cât, din aceeași știre, aflam că distinsa doamnă urma să împlinească 89 de ani pe 21 mai. După care, probabil spre a da mai multă autoritate degetului acuzator îndreptat către noi, gazetarii, era citat un text apărut pe pagina de Facebook a scriitorului Radu F. Alexandru, în care asprele mustrări erau reluate și întărite.

Oi fi ajuns eu, recunosc, la o vârstă la care memoria îmi mai joacă feste, dar, mulțumesc Domnului, încă nu m-am ramolit într-un asemenea hal încât să fi uitat că distinsa scriitoare Ileana Vulpescu s-a stins în urmă cu ceva vreme și în niciun caz miercuri, după cum ne anunța notița din respectiva gazetă. Drept pentru care am dat căutare pe Google și îndoiala mi-a fost confirmată. Într-adevăr, Ileana Vulpescu a încetat din viață, dar asta s-a întâmplat miercuri 12 mai 2021, cu nici zece zile înainte de a împlini 89 de ani. Cât privește textul scriitorului Radu F. Alexandru, acesta era citat corect, dar trebuie menționat că a fost postat tot pe 12 mai 2021!

Contrariat, ca să nu spun mai rău, am dat căutare pe Google, dorind să văd dacă aberația asta nenorocită mai apare și pe alte canale, nu de alta dar, ca meseriaș, respect și aplic regula că orice informație trebuie verificată din trei surse. După care am constat că pe foarte multe canale inepția nu apare, excepție făcând doar unul, al cărui nume nu am să îl dau publicității, spre a nu fi acuzat că încalc regulile protecției datelor!

Terminând aceste operațiuni de explorare, firește că m-am întors la prima sursă de (dez)informare, un cotidian care apare în una dintre prestigioasele cetăți ale vieții noastre universitare și culturale. În ediția online a acestuia, unde am constatat că falsa știre fusese ștearsă. Drept pentru care poate că ar fi trebuit să închei și eu discuția.

S-ar fi putut, dar nu vreau! Fiindcă, dincolo de explicația că a fost vorba despre o sinistră gafă a unui nepriceput care a încurcat borcanele și a bramburit fluxul informațiilor, avem aici un nou efect al fugii patologice după știri-bombă, care aduc audiență și țin publicul în stare de alertă permanentă. Morțile și, mai ales morțile unor persoane publice fiind mană cerească pentru administratorii canalelor specializate în asemenea capcane mediatice.

Sincer vorbind, aș admite că, măcar în cazul de față, nu este vorba de goana după audiență, dar atunci, ajungem la ceva și mai grav. Adică la concluzia că la pupitrul știrilor sunt lăsați inși de o crasă incultură, care, în afara unor bâzdâgănii zise și în trend, nu au nimic în obiectul dintre urechi. Și atunci ne mai mirăm că avem dese semnale că scade încrederea publică într-o anumită parte a presei… 

Cam asta aș fi avut de spus și de scris despre isprava cu pricina și cred că trebuie să vă las pe dumneavoastră să o judecați și să trageți concluziile cuvenite.

 Șerban Cionoff

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *