Oamenii de știință caută să evite viitoarele războaie pentru apă
Prima reuniune de informare științifică despre apă organizată vreodată la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la inițiativa președintelui său Csaba Kőrösi, a avut loc pe 7 februarie 2023, ca o dezbatere între oameni de știință și cadre universitare eminente pe tema „Conflicte, climă și cooperare” (pe site-ul https://news.un.org/fr/story/2023/02/1132202, postat pe 10 februarie 2023: de-a lungul Istoriei Umanității, statele au preferat mai des cooperarea decât confruntarea pentru această resursă. Dar, schimbările climatice și deficitul de apă alimentează acum tensiunile și necesită o nouă diplomație specifică, bazată pe știință. „Există 313 bazine hidrografice internaționale care acoperă aproximativ jumătate din planetă, precum și 600 de sit-uri acvifere transfrontaliere”, a spus Aaron Wolf, profesor de geografie la Universitatea de Stat din Oregon (SUA), Colegiul de Științe Pământului, Oceanului și Atmosferei: acestea au provocat aproximativ 1.800 de incidente internaționale între statele membre în ultimii 60 de ani, iar „în două treimi din cazuri, națiunile au ales să coopereze. În ceea ce privește violența reală, legată de apă la nivel internațional, a existat foarte puțină de-a lungul Istoriei Umanității: în urmă cu 4.500 de ani a fost purtat singurul război pentru apă între două țări, un conflict între două orașe-stat din Mesopotamia, Lagash și Ummah, în ceea ce este acum Irak. Dar pe măsură ce apa dulce devine rară, tensiunile cresc”, a spus el.
Chiar și în ultimii 50 de ani, un sfert din interacțiunile legate de apă au fost ostile, variind de la manifestări civile până la acțiuni militare. Apa este prin natura sa „emoțională”, legată de suveranitate, Istorie, putere și viață spirituală, iar „acest specific al apei ne conduce conversația pentru a aborda valorile fundamentale pe care le împărtășim și ne permite să purtăm conversații dificile despre apă, recunoscând că nu este doar o resursă economică, ci, o resursă legată de toate felurile noastre de a fi”. Profesorul Aaron Wolf a recomandat instituirea unui sistem de monitorizare și avertizare timpurie, precum și a unor măsuri preventive, cum ar fi reducerea sărăciei și îmbunătățirea managementului mediului și al apei.
Dinara Ziganshina, Directorul Centrului de Informare Științifică al Comisiei Interstatale pentru Coordonarea Apelor din Asia Centrală, a subliniat, la rândul său, importanța comisiilor și convențiilor pentru gestionarea problemelor legate de apă. Ea a remarcat existența a peste 120 de comisii de bazin hidrografic în întreaga lume, care oferă expertiză tehnică, ajută la evaluarea nevoilor sau la dezvoltarea strategiilor, în ciuda lipsei de finanțare și a mandatelor restrânse ale acestor comisii. Ea a încurajat Oamenii de știință, factorii de decizie, avocații și diplomații să lucreze împreună, la ONU, „pentru a transforma dreptul internațional încă bazat pe obiceiurile și practicile trecute și pentru a-l adapta la provocările viitoare”.
Infrastructură orientată spre natură
Charles J. Vörösmarty, director fondator al Inițiativei pentru Știința Mediului la Centrul de Cercetare Știință Avansată CUNY din New York, a propus o mai bună armonizare a infrastructurilor în construcție cu ecosistemele: „Tocmai atunci când încercăm să extindem utilizarea productivă a ingineriei tradiționale, mediul se degradează”, a menționat el dând exemplul unui baraj care furnizează energie hidroelectrică, dar a remarcat că eșecul de a controla defrișările în amonte poate duce la erodarea treptată a solurilor care se depun în apă. El a cerut Adunării Generale să recomande instituirea unui mecanism global pentru știința apei și diplomație pentru a împărtăși idei și a uni familia statelor membre ONU, agențiile pentru apă, factorii de decizie, inginerii și educatorii. „În caz contrar, ne vom fragmenta eforturile și nu vom găsi o strategie solidă pentru a evita conflictele”, a avertizat el.
Makane Moïse Mbengue, director al Departamentului de Drept Internațional Public și Organizație Internațională de la Universitatea din Geneva, a remarcat că majoritatea acordurilor de mediu, un pilon al cooperării în domeniul apei, nu acordă suficientă greutate științei și lipsesc referințele la date științifice validate: „Trebuie să creăm o nouă generație de acorduri pentru apă care să vadă știința ca o parte intrinsecă a pactului”, a subliniat el, solicitând ca mai mulți experți să fie implicați în diplomația apei. „Poate fi costisitor să folosești știința”, a recunoscut el, „dar, pregătirea experților în apă, a diplomaților în apă, efortul de creștere a capacităților în acest domeniu, sunt importante, mai ales în țările în curs de dezvoltare.
Susanne Schmeier, șefa departamentului de guvernare a apei și profesor asociat de drept și diplomație a apei la IHE Delft (Țările de Jos), a susținut o abordare mai proactivă a cooperării în domeniul apei: „Pentru a culege beneficiile acestei cooperări, trebuie să trecem dincolo de absența conflictului și să facem lucruri împreună, să trecem de la modul de gestionare a crizelor la reziliența reală”, a sugerat ea, recomandând o implicare mai mare a cadrelor universitare în elaborarea politicilor și o mai bună comunicare în domeniul problemelor legate de apă.
Problema apei în atenția Adunării Generale a ONU
La analiza privind problemele apei, realizată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite pe 7 februarie 2023, oameni de știință de frunte au avertizat că cererea de apă va depăși în curând oferta, o situație care, în opinia lor, necesită stabilirea unui preț corect al apei și asigurarea durabilității sistemelor de management și conservare a acesteia (Vezi site-ul L’économie de l’eau au centre de la 1ère séance d’information scientifique à l’Assemblée générale | ONU Info (un.org), postat pe 8 februarie 2023). În cuvântul său de deschidere, președintele Adunării Generale a ONU, Csaba Kőrösi, a cerut statelor membre să „asculte oamenii de știință, să le pună întrebări, să discute și să formuleze sprijinul pe care îl așteaptă de la negocierile actuale privind apa”.
„Am depășit granițele consumului apei planetare și, pentru prima dată în Istoria Omenirii, am schimbat ciclul global al apei”, a declarat la sediul ONU din New York d-na Tharman Shanmugaratnam, co-președinte al Comisiei Mondiale pentru Conservarea Apei și ministru-șef din Singapore. Doamna Shanmugaratnam a remarcat că asistăm la acest scenariu în întreaga lume – marcat de secete și inundații, care afectează aproximativ aceleași regiuni, ca semne ale unei „tragedii a apei contaminate care durează de mult Timp” și potrivit cifrelor ONU, unul din cinci copii sub 5 ani moare în fiecare minut din cauza diareei.
Din cauza managementului uman defectuos de-a lungul Istoriei Omenirii, cererea de apă este de așteptat să depășească oferta cu 40% până la sfârșitul acestui deceniu. În ciuda crizei actuale a apei, Omenirea posedă instrumentele necesare pentru a-și redresa managementul, atât în ceea ce privește datele și informațiile, cât și cunoștințele științifice, tehnologia, capacitățile și finanțarea. Cheia este de a organiza capacitățile și resursele pentru conservarea apei la nivel local și global și de a le coordona cu eforturile de combatere a schimbărilor climatice și a pierderii biodiversității. Trebuie să depășim ideea că stabilirea prețului apei este dăunătoare pentru cei săraci. Prețul apei și subvențiile bine direcționate fac posibilă investiția în sisteme de subvenționare a apei, extinderea la nivelul întregii populații și promovarea echității, deoarece de sistemele de subvenționare a apei de astăzi beneficiază oameni din mai multe societăți ale planetei noastre. Acum este o nevoie urgentă de a încuraja conservarea, de a extinde sistemele de alimentare cu apă – inclusiv sistemele de distribuție și subvențiile pentru cei săraci, prin stimulente sociale sau directe.
Propuneri precum monitorizarea și verificarea informațiilor despre apă din statele membre ONU fac parte din noile acorduri lansate în octombrie 2022 la o consultare pe tema apei și durabilității organizată atunci de Adunarea Generală a ONU cu 1.200 de oameni de știință, reprezentanți ai sectorului privat și civil. La această întâlnire s-au propus 10 căi de parcurs pentru crearea unui mecanism de validare științifică privind apa, organizarea unui sistem global de informare legat de apă, educația și consolidarea capacităților pentru a folosi mai mult știința în problemele de politică a apei.
La rândul său, Aromar Revi, director al Institutului Indian pentru Așezările Umane, de asemenea membru al Comisiei Mondiale pentru Economia Apei, a subliniat modul cum este tratată apa în Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU pentru anul 2030, precum și pentru atenuarea schimbărilor climatice. El a remarcat „potențialul economic și de dezvoltare mare nerealizat” al utilizării apei, ca principiu de organizare pentru a accelera implementarea ODD-urilor, precum și a obiectivelor privind clima și biodiversitatea. „Responsabilii cu problemele apei trebuie să se unească în fiecare regiune pentru a putea aplica un set de tranziții către prosperitate, bunăstare umană și sănătatea ecosistemului”, a mai spus Aromar Revi.
Problema prețului adecvat al apei a fost ridicată de María Fernanda Espinosa, membră a Comisiei Mondiale pentru Economisirea Apei și ex-Președinte a celei de-a 73-a sesiuni a Adunării Generale a ONU. Referindu-se la principiile cooperării, sustenabilității și egalității de gen, care pot servi drept bază pentru prețul apei, doamna Espinosa a reamintit că acestea sunt „cuvinte bune, dar adevărata întrebare este cum se procedează în practică”. Ea a făcut referire la prevederile inegale din legislația apei existente în țările lumii – există aproximativ 500 de mecanisme legate de apă în întreaga lume, două convenții privind apa – dar niciuna nu are mai mult de 39 de state membre semnatare – și peste 140 de state membre au solicitat ca ONU să numească un reprezentant pentru apă.
Resursele de apă
Resursele de apă vor fluctua din ce în ce mai mult și vor deveni din ce în ce mai dificil de prezis până la sfârșitul acestui secol în regiunile dominate de zăpadă din emisfera nordică, potrivit unui nou studiu cuprinzător privind schimbările climatice condus de Centrul Național pentru Cercetare Atmosferică (NCAR), din SUA (https://www.descopera.ro/natura/20132617-resursele-de-apa-vor-deveni-mai-putin-predictibile-odata-cu-schimbarile-climatice, postat și vizitat pe 24 iulie 2022. Echipa de cercetare a descoperit că, chiar și în regiunile care continuă să primească aproximativ aceeași cantitate de precipitații, fluxul de apă va deveni mai variabil și mai imprevizibil. Pe măsură ce stratul de zăpadă se retrage, în viitorul care va fi mai cald, și nu reușește să furnizeze scurgeri, cantitatea și sincronizarea resurselor de apă vor deveni din ce în ce mai dependente de episoadele periodice de ploaie: „Cei care gestionează resursele de apă vor sta după capriciul evenimentelor individuale de precipitații, în loc să aibă la dispoziție Timp de 4-6 luni pentru a anticipa topirea și scurgerea zăpezii”, a spus Will Wieder, de la NCAR, autor principal al studiului. „Sistemele de management al apei din regiunile dominate de zăpadă se bazează pe predictibilitatea stratului de zăpadă și a scurgerii, iar o mare parte din această predictibilitate ar putea dispărea odată cu schimbările climatice”, a mai spus cercetătorul.
Observațiile arată că stratul de zăpadă deja se topește mai devreme și chiar scade în multe regiuni; acest declin va deveni atât de pronunțat spre sfârșitul secolului actual încât cantitatea de apă conținută în stratul de zăpadă la sfârșitul unei ierni medii în anumite părți ale Munților Stâncoși din SUA ar putea scădea cu aproape 80%, au cuantificat oamenii de știință. Studiul avertizează că modificările scurgerilor și ale fluxurilor de apă pot avea un impact de „domino” asupra ecosistemelor care depind de apa din zăpadă. Deși schimbările nu vor fi uniforme în toate regiunile, creșterea numărului de zile fără zăpadă și sezoanele de vegetație mai lungi vor pune stres asupra resurselor de apă, uscând solurile în mai multe zone și sporind riscul de incendiu.
Studiul mai arată că emisiile de gaze cu efect de seră vor continua într-un ritm ridicat (un scenariu cunoscut sub numele de SSP3-7.0). Will Wieder a spus că cele mai severe efecte asupra stratului de zăpadă, a scurgerii și a ecosistemelor ar putea fi probabil evitate dacă societatea ar reduce cu succes emisiile de gaze cu efect de seră. Oamenii de știință care au realizat studiul s-au bazat pe un set avansat de simulări pe computer pentru a completa detalii despre viitorul resurselor de apă, arătând în ce măsură schimbările de temperatură și de precipitații vor modifica acumularea de zăpadă și modelele de scurgere a apei în emisfera nordică. Deși cercetările anterioare au analizat impactul schimbărilor climatice asupra disponibilității apei, studiul citat se concentrează pe variabilitatea tot mai mare a resurselor de apă.
Multe regiuni ale Pământului se bazează pe acumularea de zăpadă în Timpul iernii și pe topirea ulterioară din Timpul primăverii și al verii pentru reglarea scurgerilor și a debitului. De ani de zile, totuși, oamenii de știință au avertizat că stratul de zăpadă va deveni mai subțire și se va topi mai devreme, pe măsură ce mai multe precipitații în lunile mai reci vor cădea sub formă de ploaie în loc de zăpadă, iar topirea are loc uneori în Timpul iernii, în loc de sezonul de scurgere din primăvară.
Pentru a determina modul în care stratul de zăpadă redus va afecta resursele de apă, Will Wieder și colegii săi au apelat la un model climatic puternic generat de NCAR: Modelul Community Earth System, versiunea a doua, bazat pe o bază de date de simulări, cunoscută sub numele de CESM2 Large Ensemble, pentru a compara o perioadă trecută (1940–1969) cu o perioadă viitoare (2070–2099). Simulările au fost efectuate pe supercomputerul Aleph de la Institute for Basic Science din Busan (Coreea de Sud): rezultatele evidențiază măsura în care se vor produce schimbări la scară largă în momentul și amploarea fluxurilor de apă în mare parte din lume până în anul 2100. Vor exista în medie aproximativ 45 de zile fără zăpadă anual în emisfera nordică, dar și un nivel ridicat de emisii de gaze cu efect de seră. Cele mai mari creșteri vor avea loc la latitudini medii, care sunt relativ calde și în regiunile maritime situate la latitudini înalte, care sunt influențate de modificările gheții marine.
Multe regiuni care se bazează cel mai mult pe relațiile previzibile dintre stratul de zăpadă și scurgerile de apă vor experimenta cea mai mare pierdere a predictibilității din cauza unei scăderi accentuate a scurgerilor de primăvară. Aceste regiuni includ Munții Stâncoși, Arctica canadiană, estul Americii de Nord și Europa de Est. Autorii avertizează că acest lucru va complica substanțial gestionarea resurselor de apă dulce, atât pentru societate, cât și pentru ecosisteme. „Suntem într-o cursă cu predictibilitatea când vine vorba de fluxuri deoarece încercăm să ne îmbunătățim prognozele prin date, modele și înțelegere fizică mai bune, dar aceste eforturi sunt anulate de dispariția rapidă a celui mai bun predictor al nostru: zăpada”, a spus Flavio Lehner, profesor de științe ale pământului și atmosferei la Universitatea Cornell (Ithaca, New York, SUA) și coautor al studiului. „Ar putea fi o cursă pe care o vom pierde, dar încercăm să o câștigăm și de aceea trebuie să studiem aceste subiecte”, a adăugat profesorul.
Deși scurgerea redusă va duce la condiții de sol mai uscate pe Timp de vară, în mare parte din emisfera nordică, simulările au arătat că anumite regiuni, printre care Asia de Est, Himalaya și nord-vestul Americii de Nord,își vor menține umiditatea solului datorită precipitațiilor crescute. „Măsurătorile legate de zăpadă sunt esențiale pentru a gestiona resursele de apă”, a spus Keith Musselman, hidrolog la Universitatea din Colorado Boulder și coautor al studiului. „În Timp ce agențiile de utilități și lucrări civile planifică noi rezervoare și alte infrastructuri pentru a se adapta la un climat în schimbare, trebuie să răspundem întrebărilor de cercetare de bază pe care ne-am bazat de mult Timp despre caracteristicile schimbătoare ale stratului de zăpadă de iarnă și debitul care rezultă din acesta”, a încheiat Musselman.
Edith-Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Emilian M. Dobrescu/UZPR
Foto: pixabay.com