◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro22.02.2024

Duplex literar-jurnalistic, București-Montreal

Sâmbătă, 23 decembrie, s-a desfășurat on-line ultima ședință din acest an a Cenaclului „Mihai Eminescu”, din Montreal, Canada, condus de scriitorul și jurnalistul Leonard I. Voicu, directorul Revistei trimestriale bilingve, româno-franceze, „Repere Literare”, ce apare la Montreal, membru al UZPR, și președintele Asociației Canadiene a Scriitorilor Români (ACSR). Au participat, în direct, prin zoom, o parte din membrii Cenaclului, între care scriitoarea și jurnalista Veronica Pavel Lerner, din Mississuga, Ontario,  de asemenea membră a UZPR și redactor onorific al publicațiilor „Observatorul”, din Toronto, ITACA, din Dublin,  „Vatra Veche”, de la Târgu Mureș, „RexPublica”, din Ploiești, „Leviathan”, „Astralis” și  LaPunkt”, din București, pictorița Rodica Vinca, președinta Uniunii Artiștilor Plastici și a Muzicienilor Români din Canada, premiată de Asociația „Cercle des Artistes, Peintres et Sculpteurs du Quebec”, prozatorul (nonagenar)  David Kimel, care, recent  al vizitat  Bucureștiul, în calitate de invitat al Editurii bucureștene  „Coresi”,  la Târgul de Carte „Gaudeamus”, unde a lansat nu mai puțin de trei cărți proprii, ș.a. Desfășurat sub semnul lui Mihai Eminescu, cu ale cărui versuri a deschis manifestarea Leonard I. Voicu, Cenaclul a prilejuit și participarea,  indirectă, prin lecturi din creația lor,  a altor scriitori, membri ai ASCR,  care, din motive obiective, nu au putut intra în direct pe timpul sesiunii, precum poeții George Filip și Lilian Curevici.  Participanții au recitat poezii originale în limbile română și franceză, iar prozatoarea Silvia Ionescu a citit din cartea sa recentă de povestiri „Despre copilărie”, lansată în noiembrie, anul acesta la Centrul comunitar Cote-des-Neiges, din Montreal. În context, a fost semnalată și publicarea numărului 4/An III, al Revistei „Repere Liteare” (redactor-șef, Leonard I. Voicu, și redactori: Veronica Pavel Lerner, Rodica Vinca, Mihaela Ignat, Corina Diana Haiduc, Carmen Ileana Ionescu și Daniela Cupșe Apostoaiei).  Din țară, au fost invitați să se alăture micii comunități de artiști și creatori români din capitala Quebecului, jurnalistul și criticiul literar Marian Nencescu și Nicolae Băciuț, redactorul-șef al publicației târgmureșene „Vatra Veche”. Sărbătoriții zilei au fost scriitorii Veronica Pavel Lerner, autoarea volumului  de versuri „Frumosului poartă deschisă”, apărut anul acesta la Editura Vatra Veche, și David Kimel, cu ocazia editării, în țară, a unei serii publicistice, romanul „Domnița și Tudor Avădanei”, volumul de nuvele „În căutarea fericirii”, și „Zori încețosate. O poveste adevărată. Roman autobiografic”, toate la Editura Coresi.

Ca artist al cuvântului, Veronica Pavel Lerner își poată cu o seninătate extremă „povara” talentului, fiind parcă destinată – prin naștere, prin mediul în care a trăit și s-a format ca scriitor și ca om (în mijlocul unei familii ilustre de intelectuali bucureșteni) – unei cariere literare fulgerătoare, survenită după o altă carieră, la fel de reușită, în sfera științelor exacte, construită într-una din țările cele mai concurențiale din lume, Canada. Metaforic vorbind, scriitoarea este un „ambidestru” al talentului, literatura fiind, în acest caz, o „redescoperire”, dacă nu chiar o confirmare a adevăratei sale vocații, asta după ce, în copilărie și adolescență, s-a lăsat sedusă de muzică, o pasiune încă nestinsă, consumată azi mai degrabă în calitate de meloman și de comentator musical.

Veronica Pavel Lerner a amânat cât a putut momentul „debutului” publicistic, al veritabilei confruntări cu publicul, sfârșind prin a publica o adevărată „avalanșă” de scrieri, unele de un real folos pentru istoria culturală a Bucureștiului postbelic, între acestea cărțile de poezie ocupând o poziție privilegiată, fapt ce dovedește odată în plus că Poezia și Muzica sunt arte complementare, ce nu se supun cu ușurință judecății critice. Cel mai recent volum al său, „Frumosului deschisă poartă” (Ed. Vatra Veche, 2023) continua tematic volumele anterioare (selectiv:  „Gânduri printre rânduri”, Ed. Arhaeus, București, 2001, „Binecuvântatul prezent”, Ed, Pallas, Focșani, 2006, și „Neterminatele secunde”, Ed. Vatra Veche, Tg.Mureș, 2020)  poeziile, grupate pe patru  cicluri, abordând teme precum starea și condiția poeziei, introspecția în zona sufletească, asociată cu secvențe de memorie afectivă, portrete familiale și „peisaje” interioare, flori, frunze, anotimpuri, totul învăluit într-o delicată și imponderală stare de timiditate afectivă. Avem parcă mereu  în față două personalități distincte: artistul grav, lucid, conștient de valoarea demersului său, și omul fizic, emotiv și retras, copleșit de o realitate apăsătoare. Din aceste două atitudini, învingător absolut iese „artistul”. La fel cum Muzica nu poate fi controlată și explicată, nici poezia Veronicăi Pavel Lerner nu poate fi concentrată într-o singură expresie lirică. Poezia sa e fluidă, gingașă, plutește și seduce. Există și un avantaj al scrierii monocorde: poezia ține loc, simultan, de „jurnal intim”, de biografie (fictivă, evident) și de cheie a relațiilor sociale. Artista se legitimează prin propria poezie.

La rândul său, David Kimel a relatat, pentru cititorii din Canda, în special, impresiile sale despre recenta vizită în România, prilej cu care și-a completat informațiile comunicate în cartea „Domnița și Tudor Avădanei”, o poveste fictivă petrecută în atmosfera Palatului Peleș, având-o ca personaj literar pe viitoarea Regină Maria, promițând totodată că va rescrie cartea, în lumina acestor date, culese chiar de la fața locului. Cu totul, a fost o manifestare caldă, colegială, petrecută sub semnul sărbătorii Crăciunului, o dovadă în plus că, la 8000 de kilometri depărtare de țară, mai bat încă inimi românești, și că pasiunea pentru gazetărie și literatură nu se șterg odată cu depărtarea.

 

 

 Marian Nencescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *