IOAN VASIU: În ultimul timp ești tot mai cunoscut și apreciat ca artist. Te rog să vorbești puțin despre începutul activității tale artistice.
DORU TODORUȚ: Doresc pentru început să salut cititorii acestui interviu și să le transmit gândul meu luminos cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Am început să cânt la 7 ani, dar nu la voce (cum s-ar aștepta toată lumea), ci la acordeon). Am urmat cursurile Școlii Populare de Arte din Timișoara(cum se numea pe atunci)timp de 6 ani. Fac o scurtă paranteză și vreau să încurajez toți tinerii și părinții care au copii cu înclinații muzicale să fie perseverenți, să studieze un instrument, să caute latura artistică încă nedescoperită. Apoi am studiat pianul și metodica predării muzicii pentru ciclul primar, în cadrul orelor din perioada Liceului Pedagogic „Victor Eftimiu” din orașul de pe Bega. În 1999 am creat primul grup de muzică ușoară denumit „Embargo”, ca mai apoi, în 2003, să câștig concursul televizat „Popstars” de la Pro TV (un format asemănător cu „Vocea României”). Cu proiectul Bliss am cântat 2 ani și ceva, iar în 2008 am lansat următorul proiect muzical – Deepcentral, care m-a consacrat și cu care am cântat în țară și străinătate. Din 2018 sunt co-fondator al proiectul 2GENTS, iar mai nou, din acest an sunt solistul vocal al trupei VH2.0, o poziție onorantă prin care voi putea să mă exprim muzical și mai mult, mai profund, mai divers. Vreau să menționez că atât Deepcentral, cât și 2GENTS sunt proiecte active prin care mă exprim muzical în prezent.
I.V.: Ce ne poți spune despre formația alături de care urci pe scenă?
D.T.: VH2.0 este proiectul care continuă legenda! Legenda Vh2, creată de doi prieteni, Mihai Pocorschi și Gabriel Cotabiță, (cu care mă știu de mult timp și pe care îi apreciez enorm pentru întreaga carieră) este plină de melodii cunoscute și fredonate de toți românii: „Trece vremea”, „Fiecare zi fără tine” sau „Dacă n-ai iubi” sunt doar câteva dintre hiturile care sper să se asculte din nou pe scenele din țară și diaspora. Vh2 a împlinit 20 ani de activitate, motiv pentru care s-a și denumit acest proiect, cu mine la voce, VH2.0 – sunt 20 ani de la lansare, este o variantă nouă, 2.0 a ceea ce a fost VH2. Sper să mă ridic la nivelul legendei muzicale românești și abia aștept să întâlnesc publicul din această nouă postură.
I.V.: Amintește cele mai importante festivaluri muzicale la care ai participat în decursul anilor.
D.T.: Aceasta este o provocare pentru memoria mea. De la multe ediții ale festivalului „Romanian Music Awards” până la concertele din Germania, Turcia, Chișinău, Atena, India, Ucraina… sunt multe. Fiecare a avut importanța ei. Îmi aduc aminte de unul dintre concertele din Chișinău, unde am avut în față aproximativ 130 mii de suflete care cântau odată cu mine. Mi-nu-nat!
I.V.: Când și în ce împrejurări l-ai cunoscut pe Mihai Pocorschi?
D.T.: Pe Mihai Pocorschi îl cunoaștem cu toții, mai ales și mai mult cei din breaslă. Compozitor, textier, orchestrator, chitarist, un artist complex, Mihai Pocorschi este un reper pentru muzica românească. A fost membru fondator al mai multor formații românești extrem de cunoscute. Chiar vă invit să faceți un exercițiu rapid și să căutați pe Wikipedia trecutul muzical al lui Mihai. Mă simt onorat că s-a gândit la mine ca solist pentru acest proiect. E o provocare.
I.V.: Cu ce te ocupai înainte de a te lansa în muzică?
D.T.: Înainte de a cânta am fost cadru didactic. Mai întâi pentru ciclul primar, apoi pentru cel universitar, în frumoasa Timișoara (cel puțin atunci era orașul trandafirilor, al florilor, plin de parcuri, viață studențească și energie).
I.V.: Ai regretat vreodată pentru că ai părăsit activitatea didactică?
D.T.: Doar nostalgia este cea care uneori îmi joacă feste și mă aruncă înapoi în timp cu gândul la perioada când predam. Acum îmi satisfac această vocație la propria școală de arte – GramophoneSchool din capitală, unde am în grijă voci tinere, artiști despre care veți auzi la vremea potrivită. Pregătesc vocea, repertoriul, atitudinea scenică și motivez tinerii să simtă că trăiesc, să aibă pasiune și perseverență.
I.V.: Cum te găsește sfârșitul anului 2023?
D.T.: Sunt plin de entuziasm, ușor obosit, dar optimist în ceea ce privește parcursul meu profesional și personal. Abia aștept să mă bucur de câteva zile cu fetele mele, cu familia, cu cei dragi.
I.V.: Ce alte hobby-uri mai ai?
D.T.: În afară de studioul și școala privată, nu prea mai am timp pentru mine. Mi-ar plăcea să practic tenis mai mult, să fac mai multe drumeții montane, însă toate la timpul lor. Mă bucur acum de perioada de studenție prin care trec la UNMB (sunt anul 2 la Universitatea de Muzică din București).
I.V.: Ce proiecte ai pentru viitorul apropiat sau mai îndepărtat?
D.T.: Gata cu proiectele noi! Vreau să eficientizez proiectele actuale: VH2.0, Deepcentral, 2GENTS și Gramophone Studio/Shool. Voi înregistra piese noi pentru aceste proiecte și sper să fiu din nou pe calea undelor în mașinile și sufletele celor care mă apreciază. Sărbători fericite tuturor!
Interviu realizat de Ioan VASIU / UZPR