◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

ROMÂNE,  SĂ  FII  BUN!

          Este ştiut că viaţa printre străini nu este deloc uşoară. Mai ales atunci când încerci să-ţi faci un rost la mii de kilometri  de ţară. Şi dacă ţi-ai adus şi familia,  îţi fuge mereu gândul  ACASĂ, simţi nevoia să comunici cu cei ce vorbesc aceeaşi limbă cu tine şi inima le este arsă de acelaşi dor – dorul de patrie.

           În oraşele  unde există o colonie numeroasă de români, locul cel mai sigur pentru a-ţi întâlni compatrioţii este biserica. Biserica Ortodoxă Română s-a îngrijit de oile sale gonite de nevoi pe meleaguri  străine, ajutându-le să-şi zidească un lăcaş de închinăciune. Şi le-a trimis şi un păstor – părinte spiritual. Şi le-a luat sub  oblăduirea sa,  acordându-le sprijin şi îndrumare, precum    fraţilor întru credinţă rămaşi în ţară.

          În ultimele trei decenii fenomenul emigraţional  românesc a luat proporţii  de masă şi a  scăpat de sub control. În ţările de adopţie Diaspora românească a devenit o sursă  de forţă de muncă  pe cât de avantajoasă pentru angajator, pe atât de  păguboasă pentru angajat. Şi  o sursă de infracţionalitate. Chiar dacă îşi asigură mijloace onorabile  de subzistenţă şi le mai rămân bani să trimită şi acasă,  imigranţii se simt  în continuare dezrădăcinaţi.  Pentru a le uşura pribegia şi  a-i ajuta  să nu-şi uita  obârşia,   în guvernul Românie s-a înfiinţat  un  departament cu problemele Diasporei, folosită din păcate mai ales în scopuri  politice. Politicienii îşi aduc aminte de  românii de peste graniţă numai în campaniile electorale. Problemele Diasporei  au devenit însă una din preocupările de bază ale  Ligii pentru Unitatea Culturală a Românilor de Pretutindeni, reînfiinţată în 1990 de către regretatul profesor universitar  Victor Crăciun,  continuatoare a Ligii Culturale fondate  în anul  1890 şi desfiinţate în anii comunismului. Iar de sufletul lor se îngrijeşte Biserica.  Nu întâmplător  Prea Fericitului Teoctist i s-a  acordat preşedinţia  de onoare a Ligii. Iar după plecarea lui la Domnul, Preşedinte de onoare al Ligii Culturale a devenit  Prea Fericitul Patriarh Daniel.

           În acest context apar ca fireşti şi necesare activităţile  organizate  la iniţiativa  unor înalte feţe bisericeşti  din Diaspora română în preajma marilor sărbători religioase.

           Naşterea Domnului Isus Hristos, cea mai frumoasă sărbătoare de peste an, întotdeauna a dat glas bucuriei creştinilor ortodocşi  prin cântecele ei specifice  -colindele, deopotrivă laice şi religioase. În anul 2016 , la propunerea  lui IPS părinte Iosif, Mitropolitul Ortodoxiei Europei Occidentale şi Meridionale, s-a organizat  un Festival de colinde al Diasporei româneşti din Europa.  Iniţiativa s-a bucurat de succes, devenind  tradiţie, astfel că în zilele de 14 şi 15 decembrie trecut s-a ajuns la a IV-a ediţie a Festivalului,  numită aşa  după versul „ROMÂNE, SĂ FII BUN!”, dintr-o colindă veche şi a fost organizată  de Centrul Mitropolitan şi parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie   – Izvorâtorul de Mir” din Nurenberg  sub înaltul patronaj al IPS Părintele Serafim, Mitropolit al Ortodoxiei Germaniei, Europei Centrale şi de Nord.

          La Festival au participat opt coruri de la parohii ale Diasporei ortodoxe române  din Austria, Franţa, Germania  şi Italia.  În cuvântul  său de salut către  public şi formaţiile concurente, Înalt Preasfinţitul    Părinte a spus:  „Colindele populare exprimă misterul întrupării lui Dumnezeu în cuvinte simple, calde, care intră în inima noastră mai mult, aş zice, chiar decât cântările noastre teologice, dogmatice, pe care le completează în chip minunat”.

          Timp de două zile au răsunat în sfântul lăcaş al bisericii leitmotivele „Leru-i ler” , „Dă-i Domnului, Doamne”, „Florile dalbe” ş.a. în melodii înălţătoare de vestire a Naşterii Pruncului de către Fecioara Maria, cântări care ne-au pătruns în suflet din fragedă copilărie şi sălăşluiesc în noi până în vecie, constituind o perpetuă renaştere spirituală.

         Corurile bisericeşti   sunt formate din enoriaşii din parohie,  cărora  Dumnezeu le-a dăruit voce şi simţ muzical. Conducătorul corului – dirijorul – are, de regulă studii superioare – teologice sau muzicale,  fiind  faţă bisericească sau   profesor de muzică, iar cântăreţii sunt studenţi, seminarişti  şi  simpli  truditori pentru a-şi câştiga existenţa pe lumea aceasta.  Se înţelege de la sine că  la  asemenea festivaluri – concurs  se prezintă cele mai bune corale ortodoxe ale Diasporei româneşti din Europa.

         În prima seară a Festivalului  coralele au interpretat  ca probă obligatorie colindul armonizat „Noi umblăm şi colindăm…”  (aranjament pentru cor mixt de Mihai Bârcă),  fiecare – câte un colind din ţara de provenienţă  şi un colind bizantin sau popular din repertoriul românesc  consacrat sau internaţional.  A doua zi – duminică   dimineaţă,  au cântat Sfânta liturghie  la biserici din oraşele apropiate, iar seara au revenit la Catedrala mitropolitană unde fiecare corală  a interpretat cele mai frumoase colinde din repertoriul propriu.

        Organizatorii şi-au propus să promoveze  nu numai frumuseţea şi farmecul colindelor  româneşti şi ale  cântecelor  de Crăciun   din ţara unde trăiesc comunităţile noastre parohiale,  ci  şi  să scoată  în evidenţă  pitorescul  portului popular.    

         Juriul recentei ediţii a Festivalului,  alcătuit din IPS  Părinte Mitropolit Serafim – preşedinte şi trei membri,  respectiv:  profesoara şi dirijoarea Speranţa Florea din România,  violonista Alina Marilena Abel din Stuttgart şi profesoara de pian  Adriana Marc  din Nurenberg,  a declarat câştigătoare toate coralele participante, fiecare excelând într-o anumită  categorie artistică.  S-au decernat astfel  premii –  sub formă de diplome şi bani – pentru personalitate interpretativă şi calitate artistică, pentru carismă şi originalitate, pentru cea mai bună interpretare a unui colind folcloric, armonic , dar şi pentru cel mai frumos port popular (Coralei ACOR a Parohiei „Sf. Ioan Botezătorul” din Strasbourg – dirijor pr. dr. Vasile Iorgulescu),  sau pentru evocarea spiritului naţional românesc  pe pământ german (Coralei „Sfinţii Martiri Brâncoveni” a Catedralei din Nurenberg – dirijor pr. dr. Claudiu Pătraşcu).    Marele Premiu al Festivalului s-a acordat Coralei „Sfinţii Apostoli  Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris – dirijor Ionuţ Furtună, de sorginte profesională ieşeană).

       Seara târziu, la  finalul   Festivalului, IPS  Părinte Mitropolit Serafim a felicitat coralele pentru  calitatea  deosebită a  prestaţiei şi a acordat  publicului un  virtual  „premiu special”  pentru  participarea  afectivă  la eveniment.  Iar în rugăciunea de încheiere a binecuvântat calea de întoarcere spre casă a membrilor Coralelor.   

      Când a revenit în ţară,  am rugat-o  pe  distinsa  componentă a Juriului, profesoara şi dirijoarea Speranţa Florea,  membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicienilor din România şi câştigătoare a numeroase  premii la concursuri corale naţionale şi internaţionale, să ne împărtăşească   impresiile  despre  Festival. Cu deosebită amabilitate Domnia Sa  a relatat  pe larg despre desfăşurarea evenimentului şi a expus şi câteva consideraţii personale, care  merită  să  fie  reproduse integral.

         M-a emoţionat până la lacrimi  interpretarea piesei muzicale  „Noel des enfants oubliés” – aranjament Nicolae Gâscă, de către câştigătoarea Marelui Premiu, formaţia corală din Paris sub bagheta lui Ionuţ Furtună.  Piesa,  dedicată copiilor abandonaţi,  nevoiţi să doarmă  în zăpadă, flămânzi, fără jucării,  care nu au cunoscut bucuria unei sărbători, mi-a adus în memorie imaginea din copilărie a  „Fetiţei cu chibrituri”  de  Andersen. Numai că  acum  biserica salvatoare  le alină copiilor durerile singurătăţii.

           M-a impresionat în mod plăcut  organizarea şi coordonarea din punct de vedere muzical a întregului Festival de către tânărul şi inimosul preot dr. Claudiu Pătraşcu, care în  calitate de  gazdă a susţinut şi un recital coral de final, redând prin text şi interpretarea înalt expresivă a cântecelor,  specificul naţional românesc  manifestat pe pământ german.  Am trăit din plin îmbinarea celor două tradiţii ale  întrecerii prin cânt, prin artă, prin frumos – cea germană, ilustrată în partitura lui Richard Wagner „Maeştrii cântăreţi din Nurenberg” şi cea românească, sădită dintotdeauna în fiinţa poporului nostru. Prin muzică s-a creat astfel o punte între cele două lumi – cea occidentală şi cea răsăriteană, punte explicată pe înţelesul tuturor  în cartea IPS Serafim „De te voi uita, Ierusalime… sau Ortodoxia trăită în Occident”.  

        În momentele de  mare cumpănă prin care trece acum poporul nostru atât de încercat de istorie, ne alăturăm şi noi Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Serafim cu îndemnul  ROMÂNE, SĂ FII BUN!

Mihai Maxim / UZPR

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *