◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.02.2024

Petroșani, o lacrimă suspendată
între cer și pământ

Valea Jiului, azi, nu mai plânge cum plângea într-un timp/ ce-a trecut peste trupul meu ca o diligență de seară, cu caii de fum tropot, tropot/ A rămas la poarta dintre întuneric și lumină, ca o efigie de iubire asunsă în Olimp/ ca un steag al speranței ce flutură dincolo  de zare ca o limbă de clopot.

Hăituit de noapte și clipa nebună ce-mi bate la fereastră cu un fir de trandafir sculptat în cărbune/ cu spaima pe retină adorm cu tâmpla rezemată de muntele Parâng/ și-n somnul meu se-ntâmplă o minune, îmi vine să plâng dar numai plâng/ și scriu cu degete de rouă, scriu pe zare/ despre renașterea orașului obosit ca o pasăre cuibărită în sufletul meu, venit dintr-o istorie de turbă/ despre minerii cu sufletul curat și-nzăpeziți de stele ce trec  spre noi orizonturi ca țăranii cu desaga în spate, în linie curbă!

Petroșani 1978-2023, arc peste un timp de cântec și poezie risipit prin amintiri. Sunt pentru a doua oară în orașul cu parfum de cărbune, Petroșani, județul Hunedoara. Prima oară am fost în 1978 în calitate de participant la festivalul „Cântecul adâncului” organizat de Comitetul Uniunii Sindicatelor din România, Întreprinderile Miniere, Petrol, Geologie, Energie Electrică București. În acel timp eu eram muncitor la Schela de Extracție Timișoara, tânăr și entuziast și începător în ale poeziei și scrisului la ziarele vremii. Cu acest prlej a fost editată antologia „Cântecul adâncului”, în care au fost publicați premianții, dar și alți participanți, printre care m-am numărat și eu. Așadar, am debutat în acest volum colectiv cu poezie patriotică. De-atunci m-am ambiționat, fecventam cenaclurile literare din Timișoara, participam la diverse alte concursuri de creație organizate în țară. Am avut șansa de a cunoaște mulți iubitori de literatură, oameni cu notorietate în domeniul cultural-artistic, dar și al presei, de  la care am învățat multe și iată, într-un timp de trudă și sacrificii, am ajuns să fac parte din generația de oameni simpli care au devenit poeți, scriitori, ziariști, editori, doctori, istorici, profesori universitari etc., creatori de bunuri spirituale benefice și mereu în slujba comunității. Se poate spune că am fost un norocos, nu știu ce să cred, eu m-am născut într-o familie lipsită de daruri și am plecat să cuceresc lumea dintr-un mediu în care sărăcia mi-a fost virtutea ce mi-a călăzit pașii printr-un univers plin de incertitudine.

Dincolo de acest remember emoționant, revin dezinvolt la Petroșani, unde, în calitate de vicepreședinte al Filiale UZPR „Valeriu Braniște” Timiș, împreună cu colegul de breaslă Nicolae Toma și scriitorul Ioan Nicolae Mușat, președinte ASCIOR Buzău, am inițiat  o întâlnire de suflet, iubire, credință  și spirit românesc, Triplă lansare de carte, sub egida UZPR, la Teatrul Dramatic, I.D. Sîrbu, având ca parteneri generoși Exclusiv Media Grup, director omul de presă Tiberiu Vințan, Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu, manager doamna Irina Bodea Radu, un spirit tânăr și liber, Asociația ASCIOR, Buzău, Asociația Cultural Umanitară „Luceafărul de Vest” Timișoara, Asociația MNADOR, președinte Remus Știr.

Înainte de a intra în miezul evenimentului, ne (de)conectăm și limpezim privirea cu trecerea în revistă a tablourile expuse, într-o expoziție comună, a poetelor și pictorițelor Mirela Cocheci și Carmen Pinte, talente de referință și har creator uriaș, cu un generic sugestiv sub semnul „Culorilor de toamnă”, lucrări pline de expesivitate, armonie a culorilor, inspirate din cotidianul mirific al Văii Jiului, dar și de dincolo de zare, care înfrumusețează și mai mult spațiul, foaierul teatrului, în care timp de două ore vom respira liberi poezie și spirit românesc.

În această atmosferă de sărbătoare, foaierul teatrului este luat cu asalt de numerosi  iubitori de artă și cultură, domnul Tiberiu Vințan, un moderator cu vocație și implicare, în permanență un creator de zâmbete și bună dispoziție, deschide această (re)întâlnire inedită, creator și public, prin prezentările de carte, recent apărute. Nicolae Toma, cu volumul reprezentativ „Zece pași spre înțelepciune”, un poet  surprinzător, ne propune o nouă abordare în stil modern, revoluționar, în a ne transmite stările sufletești în versuri încărcate de fior liric, meditație profundă, dar și mesaj cu iz de filosofie. Am privit cu spaimă/ Cum fiecare om e sărat cu foc/ Și fiecare jertfă acoperită apoi cu sare/ Hălăduim și nu ne mai găsim un rost/ Un spirit războinic ne-ndeamnă la plecare. (Pasul numărul trei) (D.B.)

Ioan Nicolae Mușat, eseuri de factură religioasă, „Ergogetica Împărăției Cerurilor”, redate nouă cu multă căldură și iubire de semeni, dar și credință în Dumnezeu. O carte care trebuie citită cu multă răbdare pentru a-i înțelege mesajul încătușat într-o comuniune de gânduri ca o punte de lacrimi între cer și pământ, în contextul în care Planeta se clatină și Dumnezeu pare că s-a supărat pe noi! (D.B.)

Dumitru Buțoi „Spitalul de îngeri”, un volum construit în regim de urgență, la temelia căruia autorul a pus cărămizi de sudoare și durere, într-un timp în care a  fost pacientul grăbit, neliniștit, oboist, al spitalului de îngeri, atunci când primăvara îi bătea la fereastră cu un buchet de iluzii. Un volum ce poate fi propus a fi primi „Premiul Nobel pentru singurătate” – desigur, e o glumă reconfortantă. Sunt flacăra ce arde vertical și vă vorbește/ despre singurătatea poetului/ exilat într-o lacrimă/ și-adoarme cu tâmpla rezemată de vis/ undeva pe un pat de spital/ unde și umbra morții mă urmărește cu patimă! Călătoresc  de undeva spre nicăieri pe un drum interzis/ Și simt flacăra ce mă arde/ precum metafora pe rugul poemului nescris!  (Exilat într-o lacrimă).(D.N.)

În aceeași notă de autentică și inedită sărbătoare culturală, domnul Dorel Neamțu, poetul „Iubirilor albastre” și ziarist de notorietate în arealul hunedorean și nu numai, un critic literar de circumstanță, dar foarte inspirat, un om cu sufletul risipit prin oameni, ne prezintă un expozeu plin de sensibilitate și prețuire pentru protagoniștii Nicolae Toma, Dumitru Buțoi (mai puțin Ioan Nicolae Mușat, absent din motive de sănătate, dar reprezentat de doamna Mirele Cocheci) care au onorat prin prezență și creațiile remarcabile un eveniment de excepție din viața cultural-artistică a Văii Jiului, dar și pentru  ceilalți participanți implicați trup și suflet în fenomenul cultural, care ne-au răsplătit cu aplauze și au făcut coadă la autografe, dăruite cu generozitate de către autori.

Cu mult repect și considerație reținem numele câtorva dintre aceștia, personalități de referință cum ar fi Elisabeta Bogățan, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Mariana Ghioc, viceprimar, Primăria municipiului Petroșani, Ilie Păducel, fost primar, orașul Petrila, Irina Bodea Radu, manager și Claudiu Groza, secretar literar Teatrul Dramatic I.D. Sîrbu, Petroșani, Ilie Pintea, ziarist, poetele Janina Ulpia Cupșan, Ciolca Anca, Mariana Alexandru și scriitorul Ovidiu Rizoti, care la plecare mi-a oferit o carte despre care este necesar să revenim. Istoria realizării Coloanei Infinite la Atelierele centrale Petroșani, 2016, cu prilejul a 140 de ani de la nașterea geniului românesc Constantin Brâncuși. Și nu în ultimul rând, prezența domnilor Ovidiu Cocheci, amfitrionul acestui eveniment, Remus Știr, președinte și Demeter Ștefan, comisar, din partea MNADOR Timișoara, oraș martir.

Cu bucurie trebuie să menționăm și prezența unor tineri, chiar dacă sunt și implicați în politică, cu care la ora de socializare am inițiat ad-hoc un dialog interesant, din care am reținut faptul că militează pentru perenitatea familiei, națiune, libertate, credință și apărarea valorilor spirituale ale poporului român.

Evenimentul a fost mediatizat pe  Tv HD 365, de către colega Patricia Graure. Felicitări și mulțumiri tuturor celor implicați în reușita acestui eveniment de excepție. Nădăjduim că astfel de întâlniri cultural-spirituale să constituie șansa renașterii Văii Jiului în toate ipostazele existenței sale, care, cu toate încercările timpului, nu și-a pierdut fascinația. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți!

 

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *