Săptămâna trecută, după ce am scris articolul „Poetul din ceruri”, am primit de la cineva un mesaj cu pasaje întregi din jurnalul Constanţei Buzea, unde poeta vorbeşte despre căsnicia ei cu Adrian Păunescu, încercând să mă convingă că unul dintre cei mai mari poeţi ai literaturii române nu ar merita vorbe frumoase, în timp ce fosta lui soţie mărturiseşte o viaţă grea şi total nefericită. Însă mesajul acestei cunoştinţe m-a întristat şi m-a făcut să mă gândesc încă o dată la biata fiinţă umană, care nu se mai satură să-şi cheltuie energia în invidie, ură şi bârfă, dar şi-o amplifică, executând ori de câte ori are ocazia valoarea şi talentul aproapelui său.
Căci, altfel nu pot să înţeleg de ce ne interesează viaţa personală a unui poet, sau de câte ori şi-a şters acesta pantofii într-o singură zi, dacă nu ne mănâncă invidia că încă n-am „crescut” atât de mari, ca să fim mari!
Iar aceste atacuri se produc de cele mai multe ori în haită, fiindcă avem un mare talent: să distrugem tot ce are valoare, promovând în schimb ura şi dezbinarea între semeni.
Dar, indiferent de opinia unora, Adrian Păunescu a fost şi este o mare personalitate, care a lăsat în urmă o operă literară neegalabilă, iar noi nu avem dreptul să intrăm cu bocancii în viaţa lui, dar să ne doară pentru neamul şi ţara asta, măcar aşa cum l-a durut şi pe el!
Doina Dabija / UZPR Chișinău