◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro15.06.2024

Un sigiliu al Bisericii cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”
din satul Ocişor (1839)

Scurt istoric al Bisericii de lemn cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” din satul Ocişor (1761)

În jurul anului 1759, obştea ortodoxă din satul Ocişor începea edificarea unei noi biserici de lemn, în locul celei mici şi neîncăpătoare care fusese cumpărată de satul Groşi, judeţul Arad. După numai doi ani, în anul 1761, lăcaşul de cult era finalizat, context în care primeşte un Antimis, dăruit de vlădicul arădean Sinesie Jivanovici, cu ocazia târnosirii. Biserica primeşte ca denumire de hram ,,Adormirea Maicii Domnului”. [1] Ridicarea topografică iosefină atestă deja existenţa noii biserici, prin reprezentarea grafică a acesteia în planul hărţilor militare imperiale. [2]. La fel şi conscripţiile ecleziastice care vor urma. [3]. De acum înainte, preoţii se vor îngriji pentru înzestrarea ei cu odoare, carte bisericească şi inventar liturgic, aşa cum a procedat părintele Iosif  Vozdogan, care, la 1794, reuşise completarea patrimoniului parohial cu: două policandre, un potir, un disc, două ripide, o masă de prestol, un Penticostarion blăjean [4]. Acest monument istoric de arhitectuă a dăinuit peste timp, deşi s-au adus mai multe reparaţii, unele dintre acestea mai puţin inspirate [5]. De la această biserică de lemn  provin trei izvoare sigilografice: unul din anul 1839, al doilea de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi al treilea de la începutul secolului al XX-lea.

 

Sigiliul bisericii cu hramul ,,Adormirea Maicii  Domnului” din satul Ocişor (1839)

În rândurile de mai jos, prezentăm sigiliul acestei biserici datat 1839. Tratarea acestui vestigiu sfragistic este o continuare a preocupărilor noastre în legătură cu depistarea, studierea şi introducerea în circuitul ştiinţific de specialitate a tiparelor sigilare şi a sigiliilor ecleziastice din zona arădeană. Acest sigiliu este rotund (35 mm) şi a fost  imprimat în tuş roşu pe un act. În câmpul sigilar s-a reprezentat scena religioasă ,,Adormirea Maicii Domnului”, hramul acestei biserici. În exergă, între un cerc liniar în interior şi altul perlat în exterior, s-a scris legenda în limba română cu caractere chirilice. În transcriere şi cu anumite întregiri, legenda are următorul conţinut: * PECETEA A S(FINTEI) BISER(ICI) DIN SAT(UL) OCIŞOR 1839. Legenda s-a scris circular pe un singur rând. Textul legendei conţine apelativul sigilar (PECETEA), denumirea instituţiei (S BISER=SFINTEI BISERICI), termenul generic menţionând statutul aşezării (SAT), denumirea acesteia (OCIŞOR) şi anul confecţionării tiparului sigilar (1839).  Începutul şi sfârşitul legendei sunt marcate de o steluţă. Modul cum s-a imprimat  sigiliul pe act ne arată că tiparul sigilar era destinat pentru sigilarea cu ceară, dar în acest caz el a fost întrebuinţat la sigilarea cu tuş.

 

Note bibliografice:

[1] Ioana Cristache-Panait, Arhitectura de lemn în judeţul Hunedoara, Bucureşti, 2000, p. 205; Dorin Petresc, Ocişor un străvechi sat românesc din Ţara Zărandului, Deva, Editura Polidava, 2011, p. 330.

[2] Vezi Dorin Petresc, op. cit., p. 330.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem, pp. 330-331.

[5] Ibidem, p. 331.

[6] Sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului (Uspenia) este trecută în calendarul ortodox în ziua de 15 august, vezi ,,Lista alfabetică de sfinţi, sărbători ortodoxe şi diferite denumiri cronologice “, anexa VI, în Documente privind Istoria României. Introducere, vol. I, Editura Academiei R.P.R., 1956, p. 517.

 

                                                                                         

                                                                                                                  Augustin Mureşan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *