◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

O familie, trei generații, o misiune: jurnalismul

„Am fost în preajma redacțiilor toată viața. Cu o mamă și o bunică ce au lucrat la The Oklahoman ani de zile, am crescut cu știrile și reportajele comunitare ca un fapt din viața mea de zi cu zi.
Așa că, atunci când m-am decis să mă specializez în jurnalism, în timpul primului meu semestru la Universitatea din Oklahoma, am simțit un sentiment clar de întoarcere acasă. Oamenii de la Colegiul de Jurnalism și Comunicare de Masă Gaylord erau aceiași oameni curioși și pasionați alături de care am crescut. Cunoștințele mamei mele despre fapte și oameni care mă enervaseră atât de mult când eram mai mic s-au manifestat acum în profesorii și colegii mei de clasă. Lucrarea pe care am început să o fac mi s-a părut aproape familiară, iar interviurile și reportajele jurnalistice au fost mult mai reconfortante decât cercetarea și scrierea academică pe care le-am făcut pentru alte cursuri.
După ceva timp de specializare, mi-am dat seama că luasem câteva părți din jurnalism de la sine înțelese. Acestea au fost elementele mai puțin ușor de văzut (dar probabil mai de impact). Întotdeauna auzisem că jurnalismul este o profesie pentru curioși în general și pentru cei care își iubesc comunitatea și am apreciat această idee, pentru că m-am identificat cu ambele calități. Forța motrice din spatele muncii majorității jurnaliștilor este dorința de a face diferența, de a crea ceva bun în comunitățile lor.
Când am început să studiez jurnalismul la facultate, mama, bunica și alți jurnaliști pe care îi știam mi-au spus în glumă că ar trebui să fac altceva și „să ies cât mai pot”. Le-am răspuns, tot în glumă, că dacă îmi spuneau mie să ies, ei de ce tot făceau tot asta? Mi-au răspuns că jurnalismul nu se potrivește cu o viață ușoară sau confortabilă și iau cerut să mă gândesc la cât de dur poate fi jurnalismul. Dar acest sfat venea de la jurnalişti care erau în profesie de ani de zile – cu siguranță că au decis să rămână în această profesie pentru un motiv…
Pe măsură ce cariera mea universitară a progresat, am început să fac jurnalism și să am conversații despre scopul profesiei în cursurile mele. Am raportat pentru The OU Daily, acoperind oamenii și grupurile care lucrează pentru a stimula schimbarea în campus. Am petrecut un semestru în Washington, D.C., raportând pentru Gaylord News și acoperind întreaga comunitate din Oklahoma. În cursurile mele, am discutat exemple de jurnalism care au făcut o diferență reală în comunități, îmbunătățind nenumărate vieți.
Am plecat de la fiecare interviu și discuție simțind o mare bucurie. Am recitit articole pe care le-am scris cu mândrie. Aceste sentimente nu au fost din cauza a ceva ce am realizat, ci mai degrabă ce a rezultat din conexiunile pe care le-am făcut și din binele pe care am simțit că l-am creat. Mi-am dat seama că a face jurnalism necesită înțelegerea scopului și a locului cuiva în misiunea de a-l atinge. Comunitatea este fundamentul acestui scop.
Găsesc bucurie în jurnalism, deoarece ajută la crearea de bine în comunitatea mea – chiar și (sau mai ales) atunci când poveștile nu sunt măgulitoare, dar arată modalități în care lucrurile se pot îmbunătăți. Îmi place contribui la această schimbare.
Sunt incredibil de încântat să lucrez ca stagiar la NonDoc și știu că familia de jurnaliști care mă înconjoară este încântată și ea pentru mine. Misiunea jurnalismului poate fi grea uneori, dar poate fi și plină de satisfacții”. (Bennett Brinkman, fiul jurnalistei Lillie-Beth Brinkman, nepotul jurnalistei Helen Ford Sanger Wallace).

Foto: Bennett Brinkman, bunica sa, Helen Ford Sanger Wallace, și mama sa, Lillie-Beth Brinkman, la festivitatea de premiere a lui Sanger Wallace pentru o carieră de peste 60 de ani în jurnalism

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *