La câte pandemii ne bântuie în ultima vreme, una în plus sau în minus parcă nu mai contează. Și totuși!
Cândva, în adolescență, îmi amintesc de o afirmație ale cărei rosturi nu le prea înțelegeam: „Minți ca o gazetă americană”, din simplul motiv că nici nu vedeam gazete americane.
Dar nu trebuia mers atât de departe, fiindcă se potrivea ca o mănușă și afirmația „Minți ca o gazetă românească”. Vedeam cum se minte sub ochii noștri, desigur, deloc inocent. Fiindcă fiecare minciună își are… adevărul ei ascuns. Ceva stătea de fiecare dată în spatele unei minciuni, interese mărunte sau de nivel înalt.
Nu le băgam în seamă, fiindcă vedeam cu ochii noștri realitatea, înțelegeam foarte bine lucrurile.
Dar când nu vezi realitatea, când nu poți distinge adevărul, minciuna (care stă cu mulți la masă) are toate șansele să fie percepută ca adevăr.
Dacă o informație ar trebui verificată din cel puțin trei surse, înainte de difuzare, pentru a putea căpăta valoare de adevăr, oare cel care citește nu ar trebui, la rândul lui, să compare informațiile din cel puțin trei surse, pentru a nu se lăsa păcălit, ba chiar tras pe sfoară?
Acum, când mijloacele de comunicare în masă s-au diversificat și au crescut ca număr, e și mai ușor de răspândit știri false, minciuni în toată regula, cu bună știință și cu intenții clare de manipulare.
Și, vai, ce ușor se lasă mulți manipulați, parcă e vânată orice știre care contează cât de senzațională e, nu cât e de adevărată.
Din păcate, pandemia „fake news” face ravagii, iar victimele sunt la tot pasul, pe toate meridianele. Și la Washington, și la Paris, și la Moscova, și la București!
NICOLAE BĂCIUȚ