Pentru a putea privi înainte, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România trebuie să privească înapoi. Dacă este nevoie, până la Mihai Eminescu, jurnalistul de temelie al gazetăriei românești, profesionistul temut până la delir de vremelnicii epocii sale și iubit cu nesaț de eternitate. Dacă este nevoie, până la entuziasmul de după 1918, când organizația pornea la un drum neabătut și neîntrerupt și, în același timp, la o cursă cu obstacole. Dacă este nevoie, până la anii celei mai cumplite cenzuri, cea cu ifose, sub care au ascuns nestemate ale profesiei unele dintre cele mai strălucite condeie ale unei epoci. Dacă este nevoie, până la gustul libertății de exprimare din 1990, când valuri de ziare și de ziariști porneau să clădească un ideal al informării.
Pentru a putea privi înainte, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România trebuie să privească spre sine. Acolo unde a uitat o clipă să strângă cu destulă forță gazetarii români în numele unui scop comun și, totodată, acolo unde a izbutit să coaguleze vocea presei într-un iureș care a devenit uragan pentru puterile politice. Acolo unde s-a oprit să strângă rândurile răsfirate și acolo unde s-a văzut întărită de oameni cu idei și cu năzuințe profesionale neabătute. Acolo unde a fost în rând cu vremurile sau deasupra lor, niciodată dedesubt.
De asemenea, UZPR nu poate privi înainte fără să cuantifice reflexia sa în exterior, acolo unde este, înainte de orice, un organism complex care slujește interesului general. Gazetar cu gazetar, rând cu rând, zi după zi, Uniunea a fost, prin oamenii ei, și în locul în care s-a întâmplat o tragedie, și în spațiul luminat de cultură, oriunde s-a scris istoria clipei. Contopită până la sintagmă cu membrii săi, UZPR este un corp de profesioniști în fața căruia doar publicul contează și doar interesul public are ultimul cuvânt.
UZPR a împlinit un secol. În aceste cuvinte este încastrată toată viața profesională a unor profesioniști remarcabili și redutabili, sunt zidite nopțile lor de muncă și griji, zilele lor de victorii gazetărești obținute onest, față în față cu realitatea și cu deontologia. Fiecare membru al Uniunii este o armată într-un om, iar în spatele fiecărei informații este o picătură din viața sa proprie. Pentru că această profesie nu se poate face altfel. Pentru cei care știu ce înseamnă presa, programul de lucru și după-amiezele în halat și papuci nu există. Așa cum nu există boală, oboseală, concediu de odihnă, ore fixe de masă și de somn, tot ceea ce pentru foarte mulți înseamnă „o viață normală”. Jurnaliștii UZPR sunt cei care dau publicului posibilitatea de a afla – imediat, concret, cu toate detaliile. Ei sunt pictorii tabloului numit informare și de la forța și rezistența lor pleacă forța și rezistența societății.
Pentru a putea privi înainte, în secolul viitor în care deja a intrat, UZPR se adaptează, se reinventează, bate în ritmul contemporaneității și al oamenilor în slujba cărora s-a pus cu tot arsenalul și fără condiții.
Doru Dinu Glăvan
Președinte al UZPR
(Revista UZP nr.1/2019)