Introducere
În anul 1928, Compania de hârtie pentru țigări Abadie a început să emită imagini mici de ~ 5 cm x 3 cm pe hârtiile de țigări. Imaginile reprezentau steme, steaguri de țări, regiuni și orașe. La început au fost planificate patru serii, dintre care doar două au fost descrise: Seria A. Banere și steaguri: 325 de imagini și Seria B. Steme de țări, regiuni și orașe (400 imagini) toate emise de Abadie, Vienna, Austria, 1933. Seriile C și D nu fuseseră încă denumite. Autorul textelor și designerul imaginilor nu sunt cunoscuți. Datele extreme ale emisiunii: 1928-1933. Numărul imaginilor: 3877. Ele au fost cuprinse într-un Album de steaguri şi steme sub titlul: Flaggen und Wappen der Welt.[1]. El cuprinde numeroase reproduceri de steme şi steaguri de ţări, regiuni şi oraşe europene și de pe alte continente. Printre însemnele heraldice orăşeneşti reproduse în acest album se află și o variantă din 1834 a stemei orașului Arad [2].
Diploma imperială emisă în 1834 şi stema oraşului Arad
Cunoașterea modului în care s-a alcătuit această stemă și a elementelor însumate, ne este facilitată de Diploma imperială emisă la 12 aprilie 1834, sub semnătura împăratului Francisc I al Austriei (1804-1835), prin care Aradul primea statutul de ,,oraş liber regesc” [3]. Acest document este important prin faptul că se referă în mod expres la înfăţişarea noului sigiliu cu stema oraşului Arad și a modului cum trebuie să fie reprezentat acest însemn heraldic. Deoarece, textul diplomei fiind de dimensiuni ce depășesc necesitățile acestei prezentări, redăm mai jos, fragmentul aferent în traducere din limba latină în limba română. Traducere: […] ,,Scutul de pe emblemă, în formă sferică sau rotundă să aibă suprafața împărțită în două câmpuri; în câmpul de deasupra, argintat, să se vadă fortificația roșietică, gata spre apărare, cu trei turnuri, dintre care cel din mijloc să fie mai înalt, cu pereții cerniți de vremuri, acoperit cu țigle, spre piscurile crucii; partea de jos a câmpului, albastră, cuprinde două fascii argintii, spumegânde, care înfățișează râul Mureș și Lacul Pova. În mijlocul acestora vedem ridicându-se un zid alb, brăzdat, din piatră cioplită, cu porțile deschise și prevăzut cu trei creneluri, dintre care, pe cel din mijloc, zace un braț în armură, plecat spre odihnă, pentru alungarea din acele părți a tătarilor și a dușmanului celui mai tiran al creștinismului, a turcilor. Brațul ține spre dreapta o sabie însoțită în fiecare parte de gloanțe (ghiulele) scânteietoare. Scutul este timbrat de o coroană simplă, împodobită cu pietre scumpe și mărgăritare, orientale; în creștet (se află) un vultur negru ce ține în cioc un fanion având, la extremitatea liberă, doi colți ce fâlfâie spre stânga”. Legenda: SIGILLUM LIBERÆ REGIÆ CIVITATIS ARAD. M. D. CCCXXXIV. (SIGILIUL ORAȘULUI LIBER REGESC ARAD 1834). O reprezentare grafică a emblemei descrise s-a păstrat chiar în diploma menţionată mai sus. Având formă rotundă, cu diametrul de 115 mm, aceasta este realizată în culori adecvate. În câmpul acesteia distingem: scut tăiat, în partea superioară, pe fond de argint, o cetate din cărămidă roșie, zidită negru, având poarta închisă, două ferestre luminate negru și dotată cu trei turnuri dreptunghiulare albe, având acoperișurile ascuțite, roșii, cel din mijloc mai înalt. În partea inferioară, pe câmp de azur, două fascii undate, de argint; în centru, suprapunându-se pe cele două fascii, un zid de cetate de argint cu trei creneluri, cu grila porții deschisă și două ferestre ajurate negre. Un braț în armură, ținând o sabie, este plasat pe crenelul central; în dreapta și în stânga acesta este flancat de câte o ghiulea aprinsă [4]. Scutul înconjurat de un cartuș baroc, este timbrat de o coroană deschisă, de aur, formată dintr-un cerc frontal, dotat cu pietre prețioase și trei fleuroane interpuse de două arcuri perlate roșii. În creștet, o pasăre cu zborul deschis, ținând în cioc un fanion roșu. Legenda: SIGILLUM LIBERÆ REGIÆ CIVITATIS ARAD. M. D. CCCXXXIV. (SIGILIUL ORAȘULUI LIBER REGESC ARAD 1834) [5]. Începând din anul 1834 și în perioada ce a urmat, stema din sigiliul orașului Arad a fost reprezentată, pe unele documente [6], sigilii [7], obiecte textile [8], clădiri [9] etc.
O variantă a stemei din 1834 a orașului Arad, într-un album heraldic interbelic vienez
Prezentarea în rândurile de mai jos a acestei variante este o modestă contribuție la cunoașterea modului cum acest însemn heraldic a fost primit şi văzut în epocă. Ea se înfățișează astfel: în scut dreptunghiular tăiat, în câmpul superior, pe argint, o cetate din cărămidă roșie cu poarta închisă și trei turnuri cu acoperișul conic de aceeași culoare, având în vârf câte o sferă de aur; în partea inferioară, pe albastru două fascii undate de argint (reprezentând Mureșul și Lacul Pova); în centru un zid de cetate de argint terminat cu trei creneluri având poarta cu grilajul semideschisă; deasupra crenelului central un braț înzăuat de argint înarmat cu sabie de același metal, flancat în dreapta și stânga de câte o ghiulea naturală aprinsă. Dedesubtul stemei s-a scris Arad, denumirea localității pe care o reprezintă, iar în stânga 1856, număr poziție în album. Față de stema orașului Arad din Diploma imperială din anul 1834, la acest însemn heraldic lipsește coroana deschisă care timbrează scutul și acvila (din creștetul compoziției ce ține în cioc un fanion desfășurat), astfel, ea poate fi considerată o variantă a stemei acestei urbe.
Stema oraşului Arad narează istoria urbei
Stema orașului Arad din 1834, constituie o pagină narând despre istoria acestei localități în necontenita sa devenire, un tablou zugrăvit cu cuvinte relevând permanenta strădanie a oamenilor acestor locuri de a-și păstra glia și vatra strămoșească. Locurile întărite cu ziduri de piatră exprimă în coduri plastice vechile fortificații de apărare sub ale căror ziduri s-a făcut istorie și au impresionat puternic pe cei care se apropiau de ele. Cum se vede, sunt evocate cele ,,două cetăți” înălțate de-a lungul vremii pe teritoriul Aradului: castrul regal format la sfârșitul veacului al XI-lea, începutul secolului al XII-lea [10], în jurul unor vechi cetăți de pământ și lemn aparținând obștilor românești [11] și cetatea modernă a Aradului, construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea [12]. Asemenea legendelor, elementele constituind compoziția heraldică sunt însuflețite. Astfel, construcțiile au pereții „cerniți de vremi” și sunt ,,gata de apărare”, iar cele două fascii argintii, menite a sugera Mureșul și Lacul Pova, ne fac să întrezărim valurile ,,spumegânde”. Brațul în armură [13], ce ține sabia, despre care în scrisoarea privilegială din 1834 se spune faptul că ,,zace” deasupra porții din câmpul inferior, este simbolul tuturor celor ,,plecați spre odihnă pentru alungarea din acele părți a tătarilor și a dușmanului celui mai tiran al creștinismului, a turcilor” [14]. Modul în care ne este redată semnificația acestei figuri heraldice, transpune cu emotivitate sacrificiile pe care le-au făcut generațiile în necontenita curgere a vremii, pentru ca oamenii să fie liberi și demni. Amplele confruntări militare cărora localnicii le-au făcut față sunt evocate codificat și de cele două ghiulele aprinse („scânteietoare”) care flanchează brațul în armură și ține sabia. De remarcat faptul că deși, diploma prevede ca cele trei turnuri ale zidului din partea superioară să fie terminate cu câte o cruce, indicând faptul că cei ce se apărau erau creștini care luptau, folosindu-se de fortificațiile specifice epocii, pentru a-și păstra credința străbună, această variantă a stemei are pe ,,piscurile” turnurilor, câte o sferă de aur. Prin compoziția heraldică stema din 1834 a orașului Arad, simbolizează lupta de apărare în cadrul căreia un rol important l-au avut ostașii înarmați și cetățile fortificate [15]. Stema din 1834 a oraşului Arad se mai utiliza şi în anul 1925 conform unui document [16]. Ea a mai fost folosită până la elaborarea noii steme a municipiului Arad în anul 1930. Din vechea stemă a oraşului Arad din 1834, Comisia Consultativă Heraldică a conservat pentru stema municipală interbelică, instituită în 1930, doar cetatea (renunţând atât la braţul înarmat cu sabie, la ghiulelele aprinse, cât şi la poarta de cetate cu grilă). Comisia Consultativă Heraldică va înfăţişa stema municipiului Arad, în felul următor: scut roşu, tăiat de o fascie îngustă, de argint; în partea superioară o cetate, cu două contraforturi, cu trei turnuri având acoperiş ascuţit şi poarta închisă, totul de argint; în partea inferioară, o cruce şi o cârjă de aur încrucişate, având între ele o mitră de acelaşi metal, din care ies două omofoare albastre, bordate cu aur şi încărcate cu cruciuliţe negre, înconjurând crucea şi cârja – însemnele episcopatului (oraşul fiind sediu Episcopal). Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu şapte turnuri crenelate. Fortificaţia reprezintă cetatea Aradului, fascia de argint simbolizează râul Mureş, iar crucea, cârja şi mitra, Episcopia Aradului. Coroana murală, cu şapte turnuri crenelate, semnifică faptul că urbea Arad avea rang de municipiu [17].
Note bibliografice:
[1] Titlu întreg: Flaggen und wappen der Welt. Heransgegeben von der Abadie Papiergesellschaft A. G. Wien. Zigarettenpapier-Zigarettenhűlsen, Viena, Austria, 1928-1933 (https://www.abebooks.com/Flaggen-Wappen-Welt-Heransgegeben-Abadie Papiergesellschaft/30059374864/bd (accesat 28.01.2024).
[2] Stema din 1834 a orașului Arad , ca variantă este reprodusă în albumul vienez, citat mai sus (https://www.heraldry-wiki.com/heraldrywiki/images/d/d4/1856.aba.jpg, capitol 19, poziţia 1856 (accesat 01.02. 2024).
[3] Diploma imperială se păstrează la Complexul Muzeal Arad. Ea a fost semnată la 12 aprilie 1834, dar transcrierea ei pe pergament și pictarea noii steme au făcut ca aducerea și prezentarea ei în mod solemn la Arad, să se îndeplinească câteva luni mai târziu. Documentul scris în limba latină, validat cu sigiliul Casei imperiale austriece, însumează date privind stema și sigiliul și consemnează drepturile și libertățile orașului Arad. ,,Sărbătoarea Aradului” legată de ridicarea urbei la rangul de ,,oraș liber regesc”, a avut loc între 17-28 august 1834 (vezi J. W. Feierlichkeit, Arad, 1835, p. 24). Despre această sărbătoare a orașului desfășurată concret pe zile, redând imaginea evenimentelor prilejuite de ,,intrarea și predarea Diplomei de Slobozire”, vezi traducerea din limba germană în limba română la Monica Dumitrescu și Michael Szellner, în Joseph Beichel, Monica Dumitrescu Petke, Michael Szellner, Königliche Freistadt * Arad * Oraș liber regesc Arad, Arad, 2007. Primirea delegației care a adus Diploma imperială prin care se acorda Aradului statutul de ,,oraș liber regesc”, în anul 1834 este înfățișată într-un tablou de epocă, păstrat în colecția Complexului Muzeal Arad (vezi Arad, monografie în imagini, 2002, p. 27); Felicia Oarcea, ,,Diploma de oraș liber regesc a orașului Arad (1834)”, în Muzeul din Arad la 125 de ani, Arad, 2018, pp. 136-137.
[4] Aprinsă = termen care desemnează reprezentarea flăcărilor unei torțe, rug sau arme într-un smalt diferit de restul mobilei respective; (Dicționar al științelor speciale ale istoriei Arhivistică, cronologie, diplomatică, genealogie, heraldică, paleografie, sigilografie, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1982, p. 30). În acest caz este vorba despre cele două ghiulele naturale aprinse care în diplomă au bila neagră și flacăra roșie.
[5] Maria Dogaru, Augustin Mureșan, ,,Sigiliile orașului Arad”, în Historia Urbana, Tomul I, 2, 1993, pp. 210-211; idem, ,,Stema orașului Arad din 1834”, în Curierul Aradului (Arad), Anul II (Serie nouă), nr. 55 din 29 ianuarie 1993, p. 2.
[6] În acest sens, menționăm: Harta orașului Arad din 1892, în care stema este reprezentată color și unele diplome acordate unor cetățeni de onoare ai acestei urbe.
[7] Vezi Maria Dogaru, Sigilii orășenești din epoca modernă și contemporană, București, 1978, p. 51; Maria Dogaru, Augustin Mureșan, ,,Sigiliile orașului Arad”, pp. 209-212.
[8] Mai multe piese textile păstrate în colecția Complexului Muzeal Arad au reprezentate pe ele, stema orașului din 1834.
[9] Dintre aceste edificii menționăm: Clădirea Palatului Administrativ (în care se află Primăria municipiului și Prefectura Județului Arad) și Casa fostei Vămi din Aradul Nou (vezi Augustin Mureșan, ,,O variantă a stemei din 1834 a orașului Arad, reprezentată pe Casa fostei Vămi”, în Ziridava, XXIV, 2005, pp. 379-384).
[10] Vezi Géza Kovách, ,,Documente referitoare la începuturile Aradului”, în Ziridava, VI, 1976, pp. 117-130.
[11] Mircea Barbu, Mircea Zdroba, ,,Noi cercetări privind cetatea de pământ de la Vladimirescu”, în Ziridava, VIII, 1977, pp. 17-28; Mircea Rusu, ,,Cetățile Aradului” în Ziridava, XII, 1980, pp. 165-166; Adrian Andrei Rusu, George Pascu Hurezan, Cetăți medievale din județul Arad, Arad, 1999, pp. 31-36; Istoria Românilor, vol. III, București, Ed. Enciclopedică, 2001, pp. 155-156.
[12] Vezi: Aradul monografia orașului de la începuturi până în 1989 (Prefață de prof. univ. dr. Nicolae Edroiu), Arad, Ed. Nigredo, 1999, pp. 87-94; Sorin Bulboacă, Doru Sinaci, Augustin Mureșan, Aurel Dragoș, ,,Cetățile Aradului în Evul Mediu”, în Adrian Nițu (coordonator), Arad. Economie și societate din preistorie până la începuturile regimului comunist”, vol. I, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2016, pp. 289-292; Florina Ciure, ,,Cucerirea Aradului de către habsburgi (1686) într-un izvor veneţian contemporan”, în Crisia, XLVI, 2016, pp. 111-116; Corneliu Pădurean, Istoria cetății Aradului și descrierea edificiului (https://www.cetatea-aradului.eu/istoria-cetatii-aradului-si-descrierea-edificiului/ (accesat 07.02.2016).
[13] Despre trecutul orașului Arad și luptele cu turcii în zonă s-a scris următoarele: Aradul nostru nu a avut un măreț trecut ,,regal”, iar vechiul Orod s-a aflat la Glogovăț sau Vladimirescu de azi. Istoricul Eugen Glück (1957): ,,Turcii atacă Aradul în 1551, arădenii se refugiază în renumita bazilică pentru a se apăra. Turcii au cucerit biserica fortificată (adică înconjurată de o cetate, n. n.) și i-au dat foc, iar populația dinăuntru a fost complet măcelărită”. Istoricul Eugen Glück s-a bazat pe unele informații din ,,Cronica” lui Verancsics. Comentariu: Așa este, doar că invers ! Turcii nu au atacat Aradul, ci Orodul. Au măcelărit călugării din interiorul bazilicii (care au opus, de fapt, rezistență, fiind seniori feudali care purtau sabie și aveau în subordine o trupă de ostași), dar o parte dintre ei a reușit să fugă”, apud Horia Medeleanu, Aradul între mit și adevăr istoric, Ed. ,,Concordia”, Ed. ,,Flacăra Roșie”, Arad, 2010, p. 104.
[14] Vezi Diploma imperială din 1834 cu textul aferent.
[15] Maria Dogaru, Sigilii orășenești…, p. 51.
[16] Arhivele Naţionale Istorice Centrale, Înalta Curte de Conturi, dosar nr. 206/1925, f. 8, apud Laurenţiu-Ştefan Szemkovics, ,,Stemele oraşului şi judeţului Arad (1834-2005)”, în Analele Aradului, Anul VIII, nr. 8, 2022, pp. 28-29.
[17] Vezi ,,Decret regal”, nr. 2894 din 31 iulie 1930, publicat în Monitorul Oficial (Bucureşti), nr. 171 din 2 august 1930, p. 6286; Dan Cernovodeanu, Ioan N. Mănescu, ,,Noile steme ale județelor și municipiilor din Republica Socialistă România. Studiu asupra dezvoltării istorice a heraldicii districtuale și municipale românești”, în Revista Arhivelor, Anul LI, vol. XXXVI, nr. 1-2, 1974, p. 94, fig. 98; Dan Cernovodeanu, Știința și arta heraldică în România, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1977, pp. 194-195; Augustin Mureșan, ,,Stema municipiului Arad instituită după 1918”, în Curierul Aradului, Arad, anul II, nr. 28(68) din 11 februarie 1993, p. 2; Maria Dogaru, Din heraldica României, București, Ed. JIF, 1994, pp. 98-99, XXIII, fig. 103.
Augustin Mureşan
Foto: Florin Hornoiu