Ne plictisim de la un timp și tot ne punem întrebarea: da’ oare nu-i prea multă liniște? De unde și până unde s-avem atâta astâmpăr, dacă cei mai „informați” ne tot îndeamnă c-a sosit momentul să-i cerem „socoteală” întâi și-ntâi Maiei Sandu? Motivul? D-apoi nu ea ne îndepărtează de ce avem mai scump – de partenerul nostru drag și strategic?! Cât putem răbda o tranziție spre lumea civilizată dacă omul nostru drag și scump, care ne oferă și pâine aproape gratuită, și alte bunuri ce stau în prag să ne intre în propria casă, ne îndeamnă să facem și noi doar o mișcare: pentru început, s-o detronăm pe Maia Sandu, apoi tot partidul PAS, ca să ajungă el, Șoricul cel priceput, ministru de Finanțe, șef de parlament, președinte de țară, fiindcă el reprezintă poporul? Posibil că nu observați cum se zbate el, din îndepărtatul Israel, pentru moldovenii Republicii Moldova, propunându-se în funcția de prim-ministru, având pentru țărișoara noastră tocmai zece miliarde de euro, doar că uită, nu știu cum, a întoarce, pentru început, un singur miliard, în calitate de gest de bunăvoință pentru spălarea propriilor păcate.
Anunțat cu surle și trâmbițe, protestul din 19 februarie avea ca generic „guvernul să achite integral facturile la căldură și lumină pe trei luni”, altfel o încurcă rău de tot cu „Mișcarea pentru popor”, un partid moșmondit pe la Chișinău și Bălți de cei mai ,,dornici de stabilitate”. Unde se mai întâmplă asemenea pomeni nu se spunea, urma să fie premieră mondială în țărișoara noastră. Că era doar un pretext pentru dezordine, fiecare om rațional își da bine seama. Urmând această logică absurdă, visteria țării rămânea fără lichidități. Și-atunci, de unde bani ca să plătești pensiile, ajutoarele de tot felul, bursele studențești, salariile angajaților, de unde fonduri pentru rambursarea creditelor scadente? Pe organizatorii dezordinii tocmai asta-i preocupa cel mai puțin, ei având misiunea să creeeze panică și neîncredere în rândul populației, să-i aducă astfel la butoane chiar pe cei de care mulțumeam cerului c-am scăpat.
Omul simplu de la țară nu poate pătrunde în tot acest mecanism al funcționării și conducerii treburilor într-un stat. Lui i se spune un adevăr pervers, că, odată scăpând de Maia Sandu, imediat vine belșugul peste noi. Nimic despre reforme dureroase, pe care le-au trecut tot cei scăpați din teroarea lagărului socialist și dictaturii proletare – o mască ce ascundea fața odioasă a comunismului sufocant, venit cu nepusă masă peste bieții basarabeni. Nici nu ne mai miră că au apărut, în ultimul timp, tot felul de activiști cărora li se flutură banii pe la nas în schimbul mobilizării populației mai neinformate de la sate, să iasă cât mai mulți la protestul din Chișinău, pentru 400 de lei. Cei plătiți mai barosan, membri ai partidului Șor, care-au tulburat liniștea în toamna anului trecut,f ără a-i lua cineva în seamă, s-au aliat cu un partid nou-nouț, pe care, cum zic unii, nici musca nu s-a așezat, partid ce-și zice Mișcare pentru popor, că și trebuia, la urma urmei, și-un partid pentru popor, că celelate vreo 65 la număr nu prea anunțaseră ceva de popor. Doar că noul partid nu prea specifică pentru care anume popor, că avem, slavă Domnului: poporul ghiftuiților, al hoților de drumul mare, al celor ce s-au înfruptat din băncile moldovenești, al celor ce-au judecat strâmb (Republica Moldova plătind despăgubiri de zeci de milioane), al vânzătorilor de patrimoniu național, al privatizărilor ilegale, al securiștilor și nomenclaturiștilor?
Ajunsă mai devreme de ora stabilită, populația din multe sate și centre raionale, în majoritate femei bătrâne, care-ar fi avut motive suficiente să se joace cu nepoțeii acasă, dar posibilul câștigul de tocmai 400 de lei le-a scos din căsuță să ia drumul Chișinăului, iar aici au căutat o bancă, un loc oriunde-ar fi, s-aștepte marele fâs, dirijat de protagoniștii anului trecut. Tăcute și având câte-o sacoșică cu vreo sticlă de apă și vreo felie de pâine, că și Chișinăul ăsta n-are un magazin alimentar mai pe potriveala săteanului, că la pizzeria din apropiere n-au ele cum s-ajungă și să dea 200 de lei, jumătate din câștigul promis, pe-o bucată de mâncare boierească. Stau în așteptare asemenea unor păsări călătoare ce-au obosit de lung drum și caută să-și revină cumva ajunse pe pământ. Le privești și citești pe fața lor suferința, lipsurile de tot felul – trăsături comune, la care se mai adaugă și tusea comună. Cu dânsa s-au obișnuit și nici nu-i mai dau mare atenție. Nu discută cu nimeni și, dac-ar face-o, toate s-ar rezuma la „să ne audă cineva,s ă ne ajute, că suntem uitați și părăsiți de nădejdea ieșirii din încurcătură”.
Specula viermilor, dați jos cu mare greu din treucă, tocmai de aici și pornește, amețindu-i pe bieții oameni cu tot felul de grozăvii și populisme: că Maia Sandu ne duce la război cu Rusia, că nu s-a dus să se închine lui Putin la Moscova, că nu vom rezista fără grija părintească a Moscovei, că R. Moldova este târâtă în NATO, apoi va fi implicată în război, că doar oameni iubitori de oameni, ca Șor, ca toată șleahta socialistă spun purul adevăr celor mulți și săraci, de care-i plină R. Moldova, indiferent de etnie. Ascultându-i, ca de fiecare dată cu același mesaj, de învinuire, însoțit de sloganuri „Jos Maia Sandu!” și „Noi suntem poporul!”, de la care s-au înnegrit și copacii de pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, te întrebi fără să vrei cam ce-ar pune la cale respectivii dacă într-o bună zi, pe cale absolut legală, li s-ar da toată puterea. Probabil că optica occidentală s-ar schimba cu cea euro-asiatică, că puținul, dar sigurul sprijin pe care-l primim din partea Uniunii Europene și altor state. printre care la loc de cinste Statele Unite ale Americii. ar înceta, afundându-ne pentru o veșnicie în lumea minciunii și falselor idealuri. Omul de la țară, mai puțin familiarizat cu luptele politice de la Chișinău, crede, în naivitatea lui, că odată ce i se oferă 500 de lei pentru o nimica toată, pentru o plimbare până la Chișinău și a striga de câteva ori cu ceilalți amintitele sloganuri, are o garanție oarecare că pe viitor va găsi sprijin și alinare la ăștia ce vin cu bani în buzunare și-ți oferă și ție un mizilic, acolo, că și au de unde după ce-au muls țara de bunuri și-au pustiit-o de lucrători apți de muncă.
Te-ai fi așteptat ca pretinșii salvatori să vină cu niște proiecte ce-ar revoluționa economia, cu proiecte de mare anvergură vizând drumurile, transportul feroviar, automobilistic, reforme în sistemul de învățământ de toate gradele, apariția de noi spitale cu toate dotările necesare, reforme în agricultură prin încurajrea micilor fermieri de la sate, spații de depozitare a roadelor, program amplu de refacere a sistemelor de irigare a culturilor în caz de secetă prelungită. A o da pe învinuirea celor de la guvernare pentru lipsurile de toate felurile și a nu pomeni de marii hoți din avutul obștesc, ce poate fi mai cinic cu putință? Masele acestea de oameni necăjiți, pe care-i aduceți la Chișinău, plătesc și acum pentru miliardele furate. Doar că despre asta nu le spuneți. Credeți cumva că bucuria efemeră a celor 400 de lei vă asigură pe viitor venirea la putere? Este o rătăcire lamentabilă. Priviți cum este primită Maia Sandu prin cancelariile occidentale, cum se zbate să țină pe linia de plutire Republica Moldova. Însuși președintele Statelor Unite ale Americii a făcut-o cunoscută în întreaga lume, solicitând asistenței de șefi de state și guverne, cu ocazia summitului, desfășurat pe 21 februarie la Varșovia, s-o aplaude pentru curaj, sinceritate și devotament cauzei naționale. Sunteți voi în stare de asemenea performanțe? Cred că este mult prea mult să vă considerăm ajunși la vreo unghie de la picioatele ei. Prin urlet și tărăboiul stârnit prin Chișinău nu faceți decât să declanșeze un val de antipatie și dezgust în rândurile chișinăuienilor.
Valentin Erhan / UZPR
(Foto: YouTube)