◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Jurnalista de investigație Pavla Holcová: „Dacă le explicăm cititorilor noștri că lucrăm pentru ei, ne vor apăra în caz de nevoie”

Pavla Holcová este jurnalist de investigație și fondatoare a Centrului Ceh pentru Jurnalism de Investigație, o instituție independentă care face investigații transfrontaliere privind criminalitatea organizată și impactul acesteia asupra Republicii Cehe și Republicii Slovace. Pavla este, de asemenea, redactor pentru Europa Centrală pentru Proiectul de Raportare a Crimei Organizate și a Corupției (OCCRP) și a fost implicată în mai multe investigații de anvergură, cum ar fi Pandora Papers, unde echipa ei a dezvăluit modul în care prim-ministrul ceh de atunci Andrej Babis a mutat milioane de euro prin companii offshore pentru a cumpăra proprietăți imobiliare de lux în Franța. Ancheta a fost publicată cu câteva zile înainte de alegeri, pe care Babis le-a pierdut. Holcová a lucrat și la expunerea documentelor care au dezvăluit modul în care elita conducătoare azeră a folosit companii-fantomă pentru a spăla bani și a cumpăra bunuri de lux. Iar exemplele anchetelor pe care le-a condus, și care i-au adus o largă recunoaștere și numeroase premii, ar putea continua. Jurnalista vorbește, într-un interviu publicat de reutersinstitute.politics.ox.ac.uk, despre a fi jurnalist de investigație într-o lume foarte periculoasă pentru această profesie.

 

Reuters: De ce ați decis să deveniți jurnalist de investigație?

Holcová: Am studiat jurnalismul și primul meu loc de muncă a fost să lucrez la știri online, ceea ce semăna aproape cu rescrierea știrilor deja raportate de agenții. Așa că mi-am spus că nu este genul de jurnalism pe care mi-aș dori să fac. Apoi l-am întâlnit pe Paul Radu, de la OCCRP, în 2013, și el a vorbit despre jurnalismul de investigație transfrontalier și atunci am decis că acesta este exact genul de jurnalism pe care îmi doream să-l fac.

R.: Ce motivează tipul de povești despre care relatați?

H.: Există câteva reguli de bază pe care le respectăm. De exemplu, nu relatăm povești care ni se oferă. Dacă vine un politician sau cineva de la Serviciul Secret și îți oferă povestea, atunci nu este inteligent să o faci, pentru că ai putea fi parte dintr-o schemă mai mare pentru interesele lor personale sau organizaționale. Deci astea sunt poveștile pe care nu le facem. Altfel, explorăm aproape orice domeniu, de la contrabanda cu arme și spălarea banilor până la comerțul cu cocaină.

R.: Care sunt provocările jurnalismului de investigație în Europa Centrală?

H.: În cazul nostru, din Republica Cehă, aș spune că mai ales burnout, amenințările și campanii de calomnie din partea politicienilor. De exemplu, fostul premier Babis este proprietarul celui mai mari brand de presă. Deci pentru el să înceapă o campanie despre jurnalişti ca noi este foarte uşor.

R.: Cum faceți față unora dintre provocările pe care le-ați menționat?

H.: Lucrez cu o echipă de oameni minunați, atât în echipa Cehă, cât și în echipa internațională. Asta mă menține motivată și când sunt epuizată, ei mă ajută mereu să-mi revin.

R.: Cum vă susțineți reciproc cu colegii dvs.?

H.: Ne susținem foarte mult unul pe celălalt și cred că asta se datorează faptului că lucrăm într-un mediu ceva mai provocator, datorită naturii muncii noastre. Construim principii ușor diferite față de media comerciale. Pe ceilalți colegi de breaslă nu îi vedem cape rivali, ci ca pe oameni care ne pot ajuta cu povestea noastră. Pentru mulți jurnaliști, acesta este un concept nou, dar este foarte important pentru noi. Altfel, probabil ne-am epuiza mult mai repede.

R.: Ce sfaturi aveți pentru a face față epuizării?

H.: Sfatuiesc pe oricine se confruntă cu epuizarea să citească romane înainte de a merge la culcare. Pe mine mă detașează de poveștile la care lucrez. Citesc frecvent șase sau șapte romane deodată.

R.: Ați lucrat la investigații care expun indivizi sau organizații puternice, ceea ce ar putea fi riscant. Cum investigați o poveste sau o persoană rămânând în siguranță în timp ce obțineți povestea completă?

H: Investighez Balcanii și politicienii din alte țări, așa că a face investigații în alte țări ajută. Dar, desigur, suntem întotdeauna atenți și, de asemenea, încercăm să fim corecți în relatarea noastră. Vorbim cu subiecții despre care scriem și le oferim posibilitatea de a comenta povestea.

R.: Ați putea să împărtășiți câteva dintre lecțiile pe care le-ați învățat pe parcurs și pe care ar trebui să le învețe oricine itră în domeniul jurnalismului de investigație?

H.: Ceea ce am învățat este cât de importantă este împărtășirea. Și nu vorbesc doar despre a experiențelor sau a frustrărilor; vorbesc despre partajarea datelor, a documentelor originale și a schițelor articolelor. Acest lucru a fost destul de vizibil în cazul uciderii lui Ján Kuciak și logodnicei sale. Dacă am reușit să terminăm toate poveștile la care lucra, a fost pentru că am avut acces la toate fișierele și investigațiile lui. Acest lucru m-a ajutat să termin poveștile pe care le începuse. Deci partajarea este un instrument foarte simplu, dar foarte important.

R.: Amenințările la adresa jurnalismului independent sunt în creștere la nivel global. Cum pot jurnaliştii să facă faţă acestor ameninţări?

H.: În calitate de jurnaliști, trebuie să vorbim mai mult cu cititorii noștri și să explicăm că avem doar modalități foarte limitate de a ne apăra. Dacă le explicăm cititorilor noștri că lucrăm pentru ei, ei ne vor apăra în caz de nevoie.

R.: Care ați spune că este cea mai bună lucrare a voastră?

H.: Un proiect de care sunt foarte mândră pentru că a fost și cel mai dificil pe care l-am făcut vreodată a fost investigarea uciderii lui Ján Kuciak și apoi coordonarea unei echipe de jurnalişti care au dezvăluit sistemul care a permis crima. Eram foarte bună prietenă cu Ján și atunci când trebuie să investighezi uciderea bunului tău prieten, este foarte provocator. (redacția UZPR)

Foto: YouTube

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *