În fiecare an, la 27 iulie, Biserica îl cinstește pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon.
Născut în cunoscutul oraș Nicomidia (Asia Mică, Turcia), din părinți bogați, tatăl păgân, mama creștină, Pantoleon (trad. „cel puternic ca un leu”) s-a bucurat de educație aleasă și instrucție pe măsură în familie și în cele mai bune școli ale vremii sale.
După studii temeinice de filosofie și medicină, a ales medicina și a devenit unul din cei mai cunoscuți și apreciați medici din imperiu, desemnat să-l trateze chiar pe împăratul Maximian (270-313).
Tânăr, bogat și renumit pentru cunoștințele și tămăduirile sale, Pantoleon avea toate șansele de a-și făuri o carieră medicală de excepție, răsplătită cu substanțiale beneficii materiale, cu cinstea și admirația concetățenilor săi, însă Dumnezeu a avut un alt plan cu el.
Momentul de răscruce al vieții sale a avut loc atunci când l-a întâlnit pe sfântul Ermolae, preotul bisericii din Nicomidia. Cuvintele preotului martir Ermolae, „… la ce-ți folosesc toate cunoștințele pe care le-ai dobândit în această artă (a medicinei n.n.), din moment ce nu cunoști știința mântuirii”, l-au marcat profund pe tânărul Pantoleon, căruia i-au revenit în minte sfaturile și învățăturile creștinești pe care i le sădise în suflet mama sa.
Catehizat și botezat de către sfântul Ermolae, Pantoleon a primit numele de botez Pantelimon (cel a toate milostiv) și s-a dedicat vindecării bolnavilor, fără a percepe de la ei foloase materiale. De aceea, el este cinstit în ceata doctorilor fără de arginți (doctor care trata gratuit).
Tânărul Pantelimon s-a dedicat cu trup și suflet misiunii sale de medic, a vindecat pe cei bolnavi, și-a convertit tatăl la creștinism, a eliberat sclavii, a împărțit averea săracilor și a propovăduit cu mult curaj Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Pentru credința, smerenia, milostenia și viața sa curată s-a învrednicit de darul săvârșirii de minuni.
Medicii păgâni l-au reclamat la împăratul Maximian că este creștin și medicul tânăr a fost supus unor chinuri greu de imaginat și de suportat, cerându-i-se a se lepăda de credință. În final, a primit moartea martirică prin decapitare, împăratul poruncind ca trupul sfântului să fie ars.
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon s-a bucurat de cinstire încă din secolul al IV-lea, moaștele sale fiind păstrate în multe biserici și mănăstiri din toată lumea creștină.
Acest medic creștin și sfânt a renunțat la plăcerile, beneficiile și cinstea oferite de către conaționalii săi, și-a dăruit viața slujirii lui Hristos și semenilor și a rămas, pentru totdeauna, în sinaxarul și în istoria Bisericii noastre.
Sfântul Pantelimon, asemeni sfântului Vasile cel Mare, sfântului Ioan Gură de Aur ori fericitului Augustin, putea fi un savant laic în medicina vremii sale, așa după cum ceilalți trei puteau onora catedrele universitare pentru care se pregătiseră, dar cu toții au ales cea mai frumoasă, mai folositoare și mai importantă carieră și anume aceea de a conduce semenii „pe cărarea Împărăției lui Dumnezeu”.
De altfel, din secolul al IV-lea încoace, mulți oameni de cultură păgâni sau cu alte orientări de natură spirituală au îmbrățișat credința creștină și au contribuit la dezvoltarea științei teologice și a spiritualității ortodoxe.
Chiar în vremea noastră, medici, intelectuali, cercetători, inventatori și oameni de știință au devenit creștini și fie au intrat în mănăstirile din țară, din Muntele Athos și din Occident, fie au devenit preoți de mir, cu apreciabilă activitate teologică și pastorală.
Prin urmare, prin pilda vieții sale, Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon a făcut să rodească învățătura sfântă în sufletul multor oameni de bine, care au ascultat chemarea Domnului, dăruindu-și viața pentru slujirea aproapelui.
Preot dr. Ionel Popescu
Membru Filiala „Valeriu Braniște” – Timiș a UZPR