◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.02.2024

Agent secret și traficant

Student la Universitatea Imperială Humbold din Berlin, între anii 1872-1874, tânărul venit de pe plaiurile Moldovei avea nevoie și de niște bani, că de la părinți, slabă nădejde. Cum nevoia te învață, s-a angajat – în paralel cu studiile – secretar personal al consulului român la Berlin (Theodor Rosetti și apoi la Nicolae Cretzulescu), funcție care îi oferea acces la informații diplomatice secrete. În plus, mai avea și misiunea – bine tăinuită – de a scotoci prin anumite arhive și culege informații despre tratatele internaționale cu privire la țările române. Era înainte de obținerea independenței. Ca agent de informații externe și-a făcut o bună documentare despre politica Europei, la care s-a adăugat cunoașterea, în amănunt, a politicii interne, ceea ce i-a fost de mare folos în toată activitatea sa ulterioară, ca jurnalist la ziarul Timpul. Articolele sale de atunci sunt foarte actuale și astăzi.
În anul 1875, când se împlinea Centenarul de la anexarea Bucovinei la imperiul habsburgic, s-a editat broșura Răpirea Bucovinei după documente autentice, în care se demonstra, negru pe alb, faptul și corupția prin care ni se răpise o parte din țară. Popularizarea acestei broșuri în țară, dar mai ales peste hotare, se pedepsea drastic. Aici intervine traficantul de cărți interzise care scoate fraudulos peste graniță – cu ce riscuri! – și distribuie, cu ajutorul unor prieteni, în toată Europa, broșura despre Răpirea Bucovinei.
Valoarea acestui om, pe care Petre Țuțea îl numea „românul absolut”, a crescut continuu și va tot crește, prin zestrea lăsată în patrimoniul cultural al țării. Numele lui e în Cartea Recordurilor ca autor al celui mai lung poem de dragoste (în versuri clasice). Creații care îi poartă numele cu amprenta de geniu al poeziei și jurnalismului cresc în valoare odată cu trecerea timpului.
Primele ediții din opera sa au fost traduse în limba germană de însăși Regina României, Carmen Silva, apoi au tot continuat cu alte transpuneri în franceză, engleză, spaniolă, portugheză, italiană, chineză, japoneză, arabă, hindi, maghiară… Statisticile susțin că a fost tradus în 150 de limbi din 250 de state, universalitatea lui are dimensiuni cosmice. Pe teritoriul planetei Mercur există un crater cu o dimensiune de 125 de kilometri care îi poartă numele, iar în catalogul planetelor mici, printre cele 233 943 de planete din Univers care poartă un nume, la poziția 9 495 se află planeta cu numele său. Adăugăm aici și contribuția adusă împreună cu un alt român de geniu, Mihail Manoilescu, la cea mai mare dezvoltare economică a Braziliei, datorată lucrării „Teoria protecționismului și schimbului internațional”, fără a uita să menționăm că, între altele, este și campion al licitațiilor bibliofile din România. Puțini știu, probabil, că URSS a emis o monedă omagială cu portretul poetului în valoare de o rublă, care a fost lansată pe 26 decembrie 1989, a doua zi după execuția lui N. Ceaușescu. Ne este clar de ce poetul a fost hulit, anatemizat și urmărit de adevărații agenți secreți încă din timpul vieții, destul de scurte. Un exemplu edificator este ziua de 6 iunie 1883, la Iași, când este recitată în public, de însuși autorul ei, cea mai cenzurată – până la desființare – poezie a sa, din care amintesc doar primul catren: „De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate.”
Mă întreb, astăzi cât de diferit i s-ar plânge românul poetului său de suflet și despre câte afaceri de tip Strousberg? Câți dintre urmașii maiorescieni sunt azi în prim-planul afacerilor oneroase care ne-au adus în stadiul de colonie consumatoare de subproduse importate, în timp ce producătorii autohtoni sunt obligați la sclavie pe alte meleaguri? Se mai întrebă autoritățile statului de astăzi cum a fost deposedat post-mortem poetul de cei 3 000 000 de euro? Își mai aduc aminte de el, de două ori pe an, conform fițuicii de sarcini, și bifează punctul îndeplinit, pentru că temutul și pânditul ziarist de la Timpul conservatorilor e mai mult ocolit și cufundat în negura uitării în vremurile noastre, ale capitalismului demo(n)cratic.
Tot ce am relatat mai sus, gânduri și fapte ale omului între și pentru oameni și patria sa, veți găsi – cu mult mai multe și mai edificatoare aspecte necunoscute din viața poetului – în cartea poetului și jurnalistului de investigație Miron Manega, apărută în anul 2017, la Editura bucureșteană Geto Dacii și intitulată „Eminescu agent secret, traficant de cărți interzise”.
Și-atunci, noi, care suntem și vrem să rămânem români, cum să nu-l purtăm, în fiecare zi, în gând și în suflet pe Domnul Eminescu, Luceafărul neamului nostru? Prin el înțelegem mai bine trecutul, vom analiza mai profund prezentul și ne vom trasa noi înșine viitorul.
Cartea aceasta trebuie citită, chiar dacă o împrumutăm, dragi aventurieri ai lecturii!

Dorel Vidrașcu

(articolul a fost prezentat în Proiectul Cultural Național „In memoriam Ioan Grigorescu”, inițiat și organizat de Filiala Prahova a UZPR)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *