◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.07.2024

 „Manualul Ocupației”

Conform Decretului istoric, semnat în 2009 de către preşedintele interimar al republicii, Mihai Ghimpu, 28 iunie e Ziua Ocupaţiei.

Dar cine mai ţine minte acest lucru?

Unii moldoveni cred şi azi că această dată – cea mai tristă din toată istoria Basarabiei – e „zi a eliberării”.

Copiii nu ştiu că părinţii lor au fost deportaţi. Nepoţii n-au aflat că bunicii acestora au fost împuşcaţi sau că au fost condamnaţi să moară de foame în 1946-1947 pentru grava „vină” de a fi fost români.

Unii demagogi afirmă că acest lucru e bun: pentru o conciliere dintre copiii deportaţilor şi ai celora care i-au deportat, între urmaşii celora care au fost împuşcaţi şi ai celora care i-au împuşcat.

„De ce să mai răscolim trecutul? Pe morţi nu-i mai învii”, afirmă împăciuitor adepţii socialismului comunist, care a făcut milioane de jertfe şi care vor în toamnă să revină la putere, ca să continue ceea ce au înfăptuit înaintaşii lor.

Să nu traumăm tânăra generaţie, zic ei.

Dar eu cred că suntem datori să-i vorbim acesteia despre istoria noastră, despre nedreptăţile care au însoţit-o.

Ca ele să nu se repete.

În şcoli ar trebui să se predea o disciplină pe care aş intitula-o deocamdată Demnitatea, unde s-ar spune despre ceea ce vorbesc lituanienii, letonii, estonienii, georgienii, iar mai încoace – şi ucrainenii, în manualele intitulate ale „Ocupaţiei”, care sunt prezente în instituţiile de învăţământ şi care şi-au propus să fie nişte manuale ale libertăţii.

În şcolile din ţările baltice se predă, începând cu 1991, Manualul Ocupaţiei, care include atrocităţile sovietice şi intemperiile istorice prin care au trecut Lituania, Letonia şi Estonia după 1940.

La noi se mai dezvelesc busturi de-ale lui Lenin, monumente ale „eliberatorilor”, se mai desfăşoară marşuri cu panglica brună-neagră.

Moldovenii ştiu să adauge religiozitate fiecărei iniţiative ruseşti.

Dacă ruşii îi zic acestei panglici „gheorghievskaia lenta”, moldovenii o botează „panglica Sfântului Gheorghe”, acordându-i sfinţenie, ca şi cum Sfântul Gheorghe era înfăşurat cu această panglică – simbol al cotropirilor ruseşti – atunci când a învins balaurul.

Moldoveanul respectă tot ce e sfânt, fiindcă el vrea să ajungă-n rai, şi o prinde la rever, o agaţă de antena maşinii, o întinde de-a lungul gardului.

Tot el se încadrează la „batalionul învingătorilor”, cu fotografii ale lucrătorilor KGB-ului care i-au împuşcat părinţii, ţinându-le la fiecare zi de 9 mai portretele sus deasupra capului.

Desovietizarea basarabenilor se poate face doar prin schimbarea de mentalităţi.

În acest an e pentru prima dată când la 13 iunie deportaţii nu s-au mai întrunit la mitingul lor tradiţional din scuarul gării din Chişinău. M-am dus într-acolo şi n-am găsit pe nimeni.

O bătrânică, Elena Postolache-Şoimu, aştepta de una singură să mai vină cineva, „ca să nu bocesc de una singură”. Mi s-a plâns că au mai rămas puţini dintre cei trimişi „la urşii cei albi”..

Dar copiii lor de ce n-au venit?

De ce să vină? Doar aceştia n-au fost deportaţi.

Cum mi-a spus chiar un vecin de-al meu:

– Eu nu-i blestem pe sovietici. Pe mine ei nu m-au deportat. Doar pe fraţii şi pe părinţii mei. Ce am eu cu asta?!

Ceea ce îi lipseşte acestei aşchii de neam e Demnitatea.

Iar verticalitatea se învaţă, ca orice lucru.

Basarabenii au înlocuit de mult Libertatea cu iluzia libertăţii. Strigă că ei au stat, dar mai locuiesc într-o gubernie rusească, se laudă că au ţară, când nu au decât un ţarc în care să fie slobozi, dar nicidecum liberi, vociferează că sunt stăpâni la ei acasă fără să-şi fi scos cătuşele de pe mâini.

Iată de ce cred că în şcoli ar trebui introdus ca obiect obligatoriu de predare Manualul Ocupaţiei.

 

Nicolae Dabija

28 iunie 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *