Marţi, 28 iunie, în organizarea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, va avea loc o manifestare consacrată celebrării Zilei Ziaristului Român. În acest cadru se vor decerna premiile „Eminescu, ziaristul” şi alte premii unor marcante personalităţi ale jurnalisticii, ale ştiinţei, artei şi culturii româneşti. În aceeaşi zi, la Viena, din iniţiativa maestrului Eugen Doga, membru de onoare al UZPR şi a doamnei Iuliana Gorea Costin, în parteneriat cu Fundaţia „Mihai Eminescu”, vor fi lansate noile albume din colecţia „Doga – Mergând după soare”.
Am menţionat aici Ziua Ziaristului Român, dar, spre sincerul meu regret şi, sunt convins, şi al altor membri ai breslei noastre, ideea instituirii acestei zile sărbătoreşti este, încă, în stadiul unui proiect. Proiect avansat spre dezbatere şi aprobare Parlamentului de către regretatul preşedinte al Uniunii noastre, Doru Dinu Glăvan, dar care, din păcate, a fost respins în baza unor obiecţii mai degrabă tendenţioase şi fără temei. De aceea, reluând şi susţinând proiectul instituirii Zilei Ziaristului Român, consider necesar să menţionez faptul că această dată – 28 iunie – este ziua în care, acum 139 de ani, Mihai Eminescu, primul redactor profesionist al gazetei Timpul, era eliminat din viaţa politică şi culturală a ţării, în urma unor comentarii critice despre intrarea României în alianţă cu Germania, Austro-Ungaria şi Italia. Decizie care, potrivit lui Al. Paleologu, marchează „momentul schimbării axei de interes geostrategic a României”. Fireşte, judecând lucrurile din perspectiva cursului ulterior al evenimentelor, această decizie poate şi trebuie să fie apreciată în funcţie de o diversitate de criterii, în primul rând din perspectiva interesului naţional al României, dar şi din cel al reporturilor de forţe din arealul geostrategic al acelor vremi. Criterii în funcţie de care putem şi trebuie să citim şi să apreciem şi comentariile gazetarului Mihai Eminescu pe acest subiect fierbinte.
Rămâne, însă, mai presus de orice îndoială faptul că în această zi de 28 iunie 1883, Mihai Eminescu publică în gazeta Timpul un articol despre libertatea presei! Ceea ce a şi constituit şi, cred că trebuie să rămână, un simbol al respectării şi apărării demnităţii şi onoarei profesiunii de ziarist, în ultimă instanţă al dreptului de a avea o opinie şi de a o susţine, argumentat şi corect. Ziaristul fiind, prin însăşi natura profesiunii sale, Istoric al Clipei, aşa cum au fost, sunt şi trebuie să rămână şi ziariştii români, fără deosebire de naţionalitate sau de credinţa lor politică şi religioasă! Adevăr pe care, în vorbe, nu l-am întâlnit prea des contestat, dar pe care, nu putem să uităm că, din păcate, nu puţine sunt cazurile în care el este brutal încălcat. După cum nu trebuie să uităm că, sub dictatura lui Carol al II-lea, a lui Ion Antonescu, dar şi atâta vreme după aceea, mulţi, dureros de mulţi ziarişti, oameni cu har şi curaj, au plătit cu ani grei de temniţă şi chiar cu viaţa pentru convingerile lor.
Iar pentru că în aceste sumare notaţii încerc şi eu să scriu o filă dintr-o Istorie a Clipei, consider că trebuie să ne amintim că, în urmă cu 82 de ani, URSS dădea României acel funest ultimatum în urma căruia, pe 28 iunie 1940, va ocupa, în mod samavolnic şi brutal, teritoriul situat între Nistru şi Prut, precum şi o mare parte din Bucovina, străvechi ţinuturi româneşti. Evocare a unor atât de dureroase evenimente care, astăzi, este profund marcată de ceea ce se petrece în Ucraina, ca şi de ameninţările regimului de la Kremlin, care pun în mare pericol atât Republica Moldova, cât şi stabilitatea şi pacea din această atât de importantă zonă geostrategică. Evenimente faţă de care, după cum prea bine se cunoaşte, un impresionant număr de profesionişti din presa scrisă, din audiovizual, şi din social-media din ţara noastră şi-au exprimat şi îşi exprimă opinii tranşante şi evaluări temeinice, la obiect. Opinii şi evaluări care întrunesc un semnificativ consens în opinia publică şi, prin aceasta, contribuie la consolidarea prestigiului ziariştilor noştri.
Acestea ar fi doar câteva motive pentru care salut şi susţin reluarea, de către conducerea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, a demersurilor în vederea consacrării prin lege a Zilei Ziaristului Român, adevărat şi binemeritat simbol al profesionalismului şi al demnităţii ziaristului român, cetăţean şi cronicar al României Europene!
Șerban Cionoff