Astăzi aș vrea să povestim puțin despre măști. Despre măștile cu care ne umbrim chipul și identitatea. Despre măștile care ne țin departe de autenticitate, de propriul nostru „acel ceva”.
De-a lungul timpului, diferite tipare ale unor false idealuri au ținut legate aripile multor tineri și nu numai, îndepărtându-i de originalitate, sinceritate și control asupra propriei vieți. Înainte să vă împărtășesc cugetările mele despre toată această etapă de transformare și filtrare a propriului sine, aș dori să vorbesc puțin despre cauza care conduce, de cele mai multe ori, spre decepție.
Fie că vorbim despre transformări fizice, despre ajustarea exagerată a imaginii și a identității din mediul on-line sau despre fluctuații comportamentale, toate acestea răsar dintr-o dorință de validare manifestată, de cele mai multe ori, într-o manieră nocivă.
Nemulțumirile noastre, în foarte multe dintre situații, reprezintă dorințele altora.
Omul, ca și ființă supremă, nu va fi niciodată mulțumit de ceea ce poate realiza, însemna și deține. Această lipsă a limitelor și a cumpătării este avantajoasă și distructivă deopotrivă. Ne chinuim să impresionăm cele mai nepotrivite persoane, în cele mai nepotrivite moduri și situații.
De ce? Pentru că, întotdeauna, aprecierea primită pentru ceea ce suntem cu adevărat, va decădea în favoarea atenției generate de ceva spontan, temporar și atipic. Ignorăm oamenii și întâmplările care ne hrănesc fericirea și ne mențin statornicia și compromitem tot ce oferă sens și culoare vieții noastre, lăsându-ne mult prea duși de val.
Scriu aceste rânduri zâmbind și amintindu-mi cu drag de perioada în care și eu mă străduiam să fiu foarte cool, abordând diferite stiluri vestimentare, tunsori și expresii doar pentru că așa era la modă și pentru că așa mă simțeam și eu în rând cu lumea.
Orice nouă abordare sau schimbare, într un final, nu poate genera decât două posibile sentimente: fie mulțumire, care se va risipi odată cu dispariția trendului respectiv sau cu maturizarea noastră; fie dezamăgirea că lucrurile imaginate nu au nimic în comun cu rezultatele obținute.
Personal, cred cu tărie că detaliile fac diferența și întotdeauna am îmbrățișat ideea schimbării sau a renașterii, indiferent că ne referim la aspectul fizic, la limbaj sau la partea spirituală.
Cu toate că gusturile nu se discută, chiar doresc să îi felicit pe cei care au curajul de a se reinventa într-o manieră echilibrată din punct de vedere proporțional și cromatic.
Principalele surse de „inspiratie” a celor care au tendința să exagereze, sunt mediul online, reclamele nefiltrate ale diferitelor produse care promit minuni și multe personaje și personalități care au devenit cunoscute pentru niște lucruri mult prea îndepărtate de adevărata valoare umană.
Fericirea, mulțumirea și, mai ales, perfecțiunea sunt trei termeni ai căror definiții diferă foarte mult de la un individ la altul. Ne zbatem să creăm aparențele unei vieți perfecte, probabil crezând că aprecierile, comentariile sau invidia generată de cei din jur ne vor aduce fericire, iar în momentul în care atingem aceste standarde total greșite, ajungem la concluzia că suntem la fel de nefericiți.
Luptăm să întruchipăm sau, cel puțin, să expunem perfecțiunea, în loc să privim mai atent în interiorul nostru, în viața noastră și să o găsim acolo unde niciodată nu credeam că ne va aștepta.
Pentru că adevărata fericire izvorăște din pacea interioară, din acceptarea de sine și din schimbul de energii dintre noi și cei care ne înconjoară, haideți să ne apreciem pentru ceea ce suntem, pentru cum suntem și să ne bucurăm de toate trăsăturile, obiceiurile și realizările care ne fac unici.
Pentru a putea fi apreciați pe măsură, trebuie să ne apreciem și noi… cu măsură.
Vlad Mulcuțan-Chiș
(gazetanord-vest.ro)