… și visează, astfel, că poate salva lumea.
În anii teribili, ’90, o întrebare răvășitoare făcea ravagii în convulsiva societate românească, printre revoluționarii mediatizați: Ce ai făcut în ultimii cinci ani, domnule X? Întrebarea incomodă, cu răspunsurile jenante, pătrunsese ca un cuțit și tăia în carne vie, descuraja impostorii, pentru a-i lăsa pe alții să-și perfecționeze machiaverlicurile, vorba lui nenea Iancu.
Dacă cineva i-ar adresa această întrebare Cameliei Pantazi Tudor, interogația și-ar releva și partea luminoasă, anume cartea ei Magia aventurii Astralis (Editura Astralis, 2024), un răspuns complex și nobil.
Este cartea în care a adunat, ca-ntr-un amalgam, cum o făcuse cândva Liviu Rebreanu, tot ceea ce a trăit, gândit și scris în acești ani de incandescență a gândului care a luat, pentru a ajunge la celălalt, forma cuvântului scris și tipărit în revista trimestrială Astralis. Neavând nimic de ascuns, Camelia Pantazi Tudor are, dimpotrivă, de arătat tuturor celor care vor să vadă și să audă, modul în care a ars dând timpului a-nsuflețirii sale vamă.
Urmărind număr de număr revista înființată de Camelia Pantazi Tudor în 2019, la trei ani după înființarea editurii cu același nume, este posibil ca un cititor grăbit să nu realizeze întreaga dimensiune a implicării ei în facerea acestei reviste, în care a concretizat un vis, visul său de creație culturală, nici dimensiunea arderii sale pe altarul culturii contemporane.
Reunite în volum, aceste articole, evocări, consemnări de evenimente, aniversări ale unor personalități, confesiuni, articole de popularizare, note de călătorie, jurnal, bilanțuri dau o imagine globală a activității sale, de o generozitate care o înnobilează, întrucât tot ceea ce face ea se află în beneficiul culturii și mai puțin al unui beneficiu pecuniar. Într-o lume lucrativă, tot mai interesată de câștiguri materiale, bănești, o lume, pe care Pascal o vedea nemulțumită de camera goală, așadar, de spațiul pe care-l ocupă, de unde nevoia de a o umple, cel mai simplu, cu obiecte, în dauna „obiectelor” sufletești, Camelia Pantazi Tudor a optat decis, alegând între verbele originare, care ne definesc în fața existenței, a fi și a avea, pe a fi, iar acest fapt îi descrie și-i marchează devenirea, orientând-o spre ceea ce, în esență, este: un om iubitor de frumos. Și cum frumusețea va salva lumea, a ales durabilitaea faptei culturale care nu se prescrie.
Iar toate acestea au avut un punct comun – un vis pus sub semnul aventurii Astralis, o aventură a spiritului, în care pășea cu emoție, cu speranță, consemnând în primul număr din ianuarie-martie 2019: „Pășim cu încredere pe un drum care, probabil, unora le va părea o aventură. Dar… credem în noi și în destinul revistei, vrem să promovăm cultura română, știm că nu este simplu, dar putem să o facem, pentru că suntem împreună și ne numim… ASTRALIS… (s.a.)”.
Această aventură de cunoaștere a atras o serie de colaboratori care au contribuit la materializarea visului de creație culturală; în același timp, este și o aventură de recunoaștere a implicării sale în toate fazele acestui vis – aventură magică. Nefiind doar un proiect individual, Astralis relevă capacitatea Cameliei Pantazi Tudor de a comunica eficient, de a tinge coarda sensibilă a celuilalt, de a lucra în echipă, de a forma și întreține un spirit de emulație, fără vedetisme și orgolii de vedetă. Singura vedetă este textul scris, capabil să mențină în viață revista, dincolo de orice idiosincrazii, ofensive sau polemici.
Omului de cultură îi stă bine să realizeze cultură.
Magia aventurii Astralis o reprezintă în totalitatea preocupărilor sale culturale – istorie (istoria și cultura Chinei), mitologie orientală, literatură, publicistică. E un bilanț necesar care marchează o etapă în biografia ei intelectuală, deschizând, totodată, alta pe care poate păși încrezătoare în forțele ei proprii, ca și în cele ale colaboratorilor, cointeresați cultural.
Nu în ultimul rând, trebuie punctate spiritul organizatoric, capacitatea ei de a organiza evenimente culturale, de a mobiliza oamenii, stimulându-i, atrăgându-i în gratuitatea actului de cultură. Camelia Pantazi Tudor a creat în jurul său o atmosferă bazată pe afinități elective și intelectuale. În acest climat de emulație, viitorul poate fi privit cu optimism. Se poate construi și altfel, în spiritul lucrului bine făcut, nu doar așa, să fie, cu acel blamabil „Merge și așa!”
În magia aventurii Astralis, Camelia Pantazi Tudor m-a inclus, de la primul număr, și pe mine. Nu i-am mulțumit poate, niciodată, direct, vizibil și concret. O fac acum, felicitând-o pentru tot ceea ce a realizat cu entuziasm, dăruire și generozitate.
Drum deschis revistei, Cameliei Pantazi Tudor și tuturor colaboratorilor care au propriul vis de creație!
Ana Dobre