Meritoriu este demersul pe care l-a inițiat Asociația Liga Albanezilor din România de a tipări și retipări lucrări reprezentative ale membrilor săi, ale tuturor fiilor poporului său.
Recentul studiu „Beethoven și Revoluția Franceză” (Editura Asdreni, Craiova, 2023) este un omagiu închinat Excelenței Sale Theofan Stylian Noli (1882-1965), fost episcop ortodox, ministru și regent al Albaniei (1924); deopotrivă, compozitorului german Ludwig von Beethoven (1770-1827).
Prefața semnată de Radu-Cosmin Săvulescu, directorul executiv al Asociației Liga Albanezilor din România, precum și postfața, semnată de dr. Luan Topciu, coordonatorul Centrului Cultural Albanez din cadrul ALAR, distins de curând cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, întregesc informații utile despre viața și realizările lui Fan Noli – „lider de seamă al comunității albanezo-americane”, „figură proeminentă a literaturii, culturii, vieții religioase și politice albaneze”.
La rândul său, autorul, Fan Noli/Theofan Stelian Noli, dedică studiul lui Ludwig von Beethoven (1770-1827), ca un omagiu în memoria tatălui, Stylian George Noli, fost „cantor al bisericii albaneze din satul Kuteza, Ibrik-Tepe, Tracia Răsăriteană”.
Parcurgând paginile cărții înțelegem preferința autorului pentru compozitorul îndrăgit de familia Noli, implicit de cantorul Stylian G. Noli, fost profesor de Muzică al viitorului distins episcop ortodox.
De la prima monografie dedicată marelui compozitor german, publicată în 1840 de către Anton Felix Schindler (1795-1864), urmat de Alexander W. Thayer (1817-1897), Vincent d’Indy (1851-1931), Romain Rolland (1866-1944) și până la Maynard Solomon (1930-2020), documentele și informațiile oferite au incitat interesul iubitorilor lui Ludwig von Beethoven. În ciuda contradicțiilor, eliminărilor sau completărilor aduse, cu toții au vrut să explice cât de mult a fost influențat compozitorul de „ideile răspândite de Revoluția franceză din 1789 și cât de mult este reflectat spiritul vremurilor sale în lucrarea lui muzicală”.
Fan Noli este conștient că misiunea unui istoric este precum al lui Hercule: „Trebuie nu doar să taie capetele hidrei, ci să prevină ca altele noi să ia locul celor vechi”.
Așadar, în cele patru mari capitole ale cărții sale, autorul va oferi detalii de interes general privind rolul fiecărui biograf, cu minusurile și plusurile inerente viziunilor personale, analizând cu ochi critic și obiectiv fiecare detaliu, eliminând elementele anecdotice sau legendare, oferind o schiță de portret cât mai aproape de realitate.
Și mai mult decât orice, Fan Noli a fost conștient că adevărul privind fizicul și trăsăturile speciale de caracter nu au umbrit în niciun fel puternica personalitate a creatorului Ludwig von Beethoven, despre care se cunoaște, este autor a nouă simfonii (1800-1824), cinci concerte pentru pian și orchestră, 32 de sonate pentru pian, 16 cvartete pentru coarde, opera „Fidelio” (1814) etc.
În analiza întreprinsă, înțelegem că oricâte puncte nevralgice vom descoperi în comportamentul unui artist, prioritară este Opera.
În cazul lui Ludwig von Beethoven, indiferent de opțiunile sale, firul timpului a depănat în juru-i multă suferință. Trupul a devenit (de mult) țărână, dar ceea ce triumfă-n veșnicie este Muzica sa. Toate celelalte nelămuriri se disipă-n eter.
Și conchizând, aș îndrăzni să afirm că într-această lume atât de diversificată și „fără melodie” (cum afirma, la un moment dat, Emil Cioran), Ludwig von Beethoven a purtat în suflet atâta muzică, încât vibrațiile ei sporesc (sau ar trebui să sporească) în noi și dincolo de noi.
Livia Ciupercă