◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro24.02.2024

Expoziția ”Prahova, un viitor trecut”  Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova

La Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova, în Sala Auditorium, poate fi vizionată expoziția temporară ”Prahova, un viitor trecut.”

Prin exponatele sale aceasta ne întoarce în trecutul ceaușist, dornic de mărire prin demolare.

Piesele centrale ale expoziției sunt machetele de sistematizare urbanistică ale câtorva localități prahovene: Ploiești, Comarnic, Sinaia, Azuga, Băicoi, Plopeni, Mizil, Urlați.

Machetele au fost concepute în timpul epocii de aur, din polistiren de către Institutul de Proiectări al județului Prahova și donate de către Consproiect Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova.

Principalul obiectiv al acestor planuri urbanistice era demolarea caselor și înlocuirea cu blocuri construite în specificul stil comunist, uniformizant și cenușiu, probabil, în spiritul egalității între oameni și pentru obținerea unui mai bun control al acestora, prin comasare.

Cu ajutorul informațiilor oferite cu multă amabilitate de domnul muzeograf Octav Negrea, vom face o prezentare succintă a planului de sistematizare a orașului Ploiești.

 Erau propuse pentru demolare toate casele și să fie construite blocuri de locuit cu 4,6,10 etaje, să se  dezvolte axe pe direcția nord-sud, est-vest.  Să fie construite bulevarde/străzi cu 2 benzi pe anumite sectoare, precum Democrației-Poștei, cu ieșire spre Buzău; pe traseul B-dul Independenței – Republicii, cu ieșire spre Câmpina, care a fost deja realizat.    

Orașul Ploiești urma să fie înconjurat de un inel rutier cu o singură bandă, unele străzi dispăreau definitiv sau erau blocate, cartierele Bereasca și Obor ar fi fost desființate și înlocuite cu un parc. 

Câte un parc ar fi fost înființat și în spatele maternității noi și în zona stadionului.

 Unele biserici urmau să fie strămutate și ascunse printre blocuri.

După cum afirmă domnul Octav Negrea, orașul întreg devenea un adevărat șantier.

Privind machetele orașelor de pe Valea Prahovei, o durere cumplită îți cuprinde sufletul.

Renumitele și originalele clădiri, majoritatea construite din piatră și din lemn, cu un design nobil și elegant, care împreună cu peisajul alcătuiesc unicitatea farmecului  acestei zone urmau să fie distruse și înlocuite cu așa-zisele ”cutii de chibrituri”, conglomerate de ciment, construite după același calapod, sobre și neatractive.

După cum se observă din planurile urbanistice, cele mai vizate erau clădirile situate de-a lungul principalelor străzi și drumuri naționale. 

Din cauza numărului mare de case, un oraș supus puternic demolării este Breaza, care ar fi beneficiat totuși și de un bazin de înot neacoperit și de un teren de tenis. Să fie oare acesta prețul demolării a trei sferturi de oraș? Ce ar fi simțit localnicii și turiștii care veneau pe Valea Prahovei, dacă acest proiect ar fi fost pus în aplicare? Îmi vin în minte locuitori ai localității Voinești-Covasna care au simțit că se prăbușesc interior, când în dimineața unei zile de prin anii 90 au constatat că brazii falnici care acopereau muntele, într-o singură noapte fuseseră prăbușiti unii peste alții de o forță nemiloasă a naturii. 

Dacă privești aceste hărți, poți avea impresia că anumite zone și, în mod deosebit, orașul Plopeni, par ferite de masacru, în realitate sunt cele care fuseseră deja masacrate și nu mai puteau face obiectul spiritului distructiv al demolatorilor.    

O revizuire a aspectului și a stării de rezistență a unor clădiri ar fi fost, cu siguranță,  necesară, dar distrugerea lor in corpore, ar fi însemnat o mare durere provocată proprietarilor, o lovitură dată specificului local și diversității stilistice arhitectonice, receptării vizuale a trecătorului, a călătorului, a turistului, o afectare a unui mod de viață.

Expoziția din Sala Auditorium a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, nu evidențiază numai spiritul distructiv al unei epoci apuse, ci și realizări trecute și prezente, creative: colecție de ziare locale vechi, colecție de cărți poștale și de vederi care prezintă imagini ale localităților ce urmau a fi mutilate.

 

Elena TRIFAN / UZPR Prahova 







Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *