Pe 27 martie se sărbătorește Ziua Mondială a Teatrului, deși, dacă am gândi asemenea lui Judi Dench ”Fiecare zi ar trebui considerată o zi a teatrului”. Isabelle Huppert rezuma aniversarea amintindu-ne de exclamația unui personaj din Samuel Beckett: „Oh, ce zi frumoasă va fi fost asta!”. Este al doilea an când , pe 27 martie 2021, mesajele dedicate Zilei Mondiale a Teatrului vor răsuna către săli goale.
TEATRUL nu umple timpul, nu distrează, nu relaxează. TEATRUL suplinește, modelează, netezește asperitățile din tine, clădește, te reclădește, TEATRUL te întreabă și îți răspunde, TEATRUL comunică, TEATRUL educă. „Teatrul este o componentă extrem de activă în educația contemporană și că dacă metafora cea mai potrivită lumii contemporană este aceea a ‘lumii ca teatru’, atunci înseamnă că procesul educațional trebuie, printre altele, să se bazeze pe această idee, pe care să reușească s-o de-construiască, pe de-o parte, dar și să o re-construiască în diferite componente ale procesului de educație„, afirma prof.univ. Nicolae Mandea de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (UNATC).
TEATRUL are scop educativ şi chiar terapeutic, asigură o bază de înţelegere cu sine şi cu ceilalţi, dezvoltând adaptabilitatea la diverse situaţii şi adaptabilitatea socială, influenţează pozitiv procesul de învăţare, dezvoltând psihicul şi socialul printr-o metodă plăcută, veselă, fiind în contrast cu acel comportament convenţional şi cu învăţarea formală.
„De când au apărut pe lume, ființele umane și-au spus unele altora povești. Frumoasa cultură a teatrului va rămâne vie atâta timp cât vom exista. Imboldul creator al scriitorilor, designerilor, dansatorilor, cântăreților, actorilor, muzicienilor, regizorilor nu va fi niciodată înăbușit și va reînflori curând, cu o nouă energie și cu un nou mod de înțelegere a lumii în care trăim cu toții. Abia aștept!”, a transmis Helen Mirren în Mesajul Internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2021.
Să ne gândim la TEATRU ca la „o stație terminus unde ne așteaptă un nou început.” Să îi acordăm girul de a-l interioriza ca pe „o formă încăpățănată și naivă de speranță”. Pierduți deseori la răscruce de drumuri, orbecăind prin multiple gări interioare, nu zărim mereu acest „tren fantomă” ce trece prin fața noastră chiar în timp ce călătorim cu el. Deși autocaracterizați sătui de minciună, nu-l percepem ca pe un „loc unde adevărul nu mai are nevoie să urle”. Sufocați de griji, angoase, neputințe, nu l-am exersat ca pe un „exercițiu de depășire a imposibilului”. În alergări ritmice și nebunești, nu ne urcăm în „căruța cu paiațe ce poate străbate păna la întinderile noastre sufletești”.
Multumesc, domnule Matei Vișniec, pentru că ne-ați definit TEATRU în deplinătatea atător înțelesuri. Și ca să vă ascultăm îndemnul, poate din când în când trebuie a nu încerca să ÎL definim , să ÎL judecăm, ci, pur și simplu, smeriți și entuziaști, visători și lucizi, încrezători și dilematici, SĂ IUBIM TEATRUL, de ziua Lui și întodeauna !
Alina Maer / UZPR Prahova