Mă sună tânăra pacientă R., cu dureri foarte mari, şi-mi spune: „Mă simt mai bine, este minunat. Durerile de la 9 au scăzut la 3. Când le-am spus cunoştinţelor cine mă tratează, şi-au scos pălăriile.”
Cred că pentru mine acest telefon este cel mai frumos cadou pe care îl primesc acum de la Moş Nicolae!
Când îngrijeşti un pacient, întâi trebuie să fii om, şi după aceea medic.
Aşa le-am spus şi tinerilor din colectivul cu care am lucrat.
Ăsta sunt eu, un medic anestezist reanimator, cu specializări în terapia durerii şi paliative. Un erou? Nu, un medic obişnuit, faţă de colegul nostru de la Piatra Neamţ, care s-a aruncat în flăcări să-şi salveze pacienţii, în urma exploziei ce a avut loc în secţie.
Noi ne-am obţinut greu credibilitatea ca specialitate de Anestezie Terapie Intensivă (ATI). Când eram intern şi rezident, colegii chirurgi ne spuneau în glumă „avortoni chirurgicali”. Gluma venea de la faptul că, la început, noi eram puţini şi mulţi chirurgi s-au făcut anestezişti.
Când m-am căsătorit, soţia mea a fost întrebată de o colegă ce este soţul.
Când a auzit că este anestezist, mirată i-a spus:
– Dar ce specialitate mai este şi asta? O să muriţi de foame, dragă!
Treptat, ne-am consolidat şi noi locul în îngrijirea pacienţilor, iar Pandemia cu Covid-19 ne-a pus în lumină adevăratul nostru rol în Medicină şi Societate. Lumea toată vedea până acum numai vârful „aisbergului” ATI! S-a schimbat ceva, dar noi am rămas aceiaşi!
La 82 de ani şi peste 60 de ani vechime în branşa medicală, încerc să prezint cititorilor aspecte bibliografice din familia mea şi a soţiei, în cadrul societăţilor din România. De asemenea, trec în revistă şi evenimentele importante din toată lumea de pe acest Pământ, care este casa noastră. În acest context, pledez aici, ca şi vechii şi noii susţinători ai acestui ideal, pentru desfiinţarea tuturor graniţelor şi formarea unui singur popor, care ar trebui să fie condus de guvernanţi universali, spre noi idealuri visate de strămoşi.
GÂNDIREA este cea mai înaltă formă de energie cunoscută, a materiei vii de pe Pământ şi aparţine lui Homo Sapiens (HS).
Omul modern HS trebuie să nu uite că NOI avem nevoie de acest Pământ şi nu EL de noi!
În conţinutul materialului nostru veţi găsi multe date legate de Pământ şi Univers, de războaie, dispute istorice între religii şi ştiinţă, evoluţia lui HS, viaţa şi moartea, trupul omenesc.
Bineînţeles, fiind medic, vom discuta despre personalul medical, spitale, pacienţi, boli, tehnici medicale vechi şi noi şi localităţile în care am lucrat.
Nu este uitat omul cu toate genele sale, bune şi rele, performanţele şi neîmplinirile din activităţile mele şi ale soţiei. În carte, veţi găsi deseori laitmotivul: „dă-te mai cu lumea”, pe care eu nu l-am urmat niciodată. În întreaga lucrare, ca suport moral pentru mine, vor reveni unele momente de conversaţii imaginare cu soţia mea dispărută recent, legate de evenimente curente din societate.
Revin deseori asupra unor elemente importante legate de grija pentru Pământ, pentru om şi viitorul nostru comun.
Materialul este împărţit în patru părţi, care reprezintă temele principale ale cărţii: Spiritul divin, Sufletul cărţilor, Spiritul cărţilor şi Tainele trupului uman. Cartea conţine evenimente tragi-comice, date de science-fiction sau lucruri banale.
Pe toată durata lecturării cărţii, autorul doreşte să imprime permanent un tonus optimist cititorului.