Cea mai vulnerabilă perioadă din viața unei generații se regăsește între copilărie și maturitate, adică între 15 – 18 ani și 25 – 30 ani. Copilăria e protejată de părinți, maturitatea înseamnă responsabilitate familială și socioprofesională. Problema actualului dialog se referă la modalitatea de adaptare și includere socială a grupului contemporan de tineri, precum și felul în care generația matură își asumă rolul de reprezentare pentru generația în formare. Am valorificat șansa reîntâlnirii cu studenta belgiană, ALESSIE BEEALK, de 28 ani, doctorand în domeniul sociologiei. A fost un dialog alert, cu replici elegante și incitante, atât cât să te bucuri de o companie plăcută.
– Spuneai, Alessie, că tinerii sunt nevoiți să-și „îngroape visele prea avântate”, fiind (prea) apatici, nu-și pun întrebări existențiale și ignoră comportamentele, adeseori abuzive, ale decidenților politici. Cum vezi tu profilul actual al tinerilor și atitudinea lor ca generație responsabilă?
– Consider că grupul contemporan de tineri nu doar „își îngroapă visele”, dar nici nu și le proiectează. În cel mai bun caz, calitatea vieții lor vizează o profesiune, care să le permită evitarea șomajului juvenil. În rest, comportamentul generației tinere nu este coerent, nu problematizează și nu întreține o socializare adecvată (decât eventual cea virtuală), prin care să participe unitar la rezolvarea problemelor civice. Am avut o epidemie tristă și tragică, avem un război european, avem amenințări de instabilitate de toate felurile (”crizele”). Acestea construiesc incertitudini, ostilitate, încurajează ura și sărăcia spirituală, dezumanizarea. Văd, bunăoară, în oglindă modelul de comportament al generației gaulliste franceze, care, în doi ani de revoltă sistematică, a determinat autoritățile să țină cont de opiniile lor, manifestându-se ca o forță coerentă, unitară și responsabilă. În alte etape, tinerii s-au constituit în grupuri identitare, prin care și-au afirmat personalitatea, chiar dacă atitudinea lor a fost negativistă. E vorba de generația punk, yuppies, rockers, skinheals etc., cu sloganul help yourself (singură ajută-te). Cele mai noi mișcări activiste ale tinerilor sunt provocate de marginalizați: legebiști (LGBTQ) și belemiști (Black Lives Matter) Dacă o asemenea apatie și pasivitate a tinerilor de azi se manifestă sub lozinca tineretului britanic din 1985 „no future”, atunci e clar că avem de-a face cu o generație pierdută și irelevantă.
– Cel mai coerent grup de tineri pare a avea expresivitate în studenție. Studenții actuali nu participă la distribuirea puterii și nu exprimă opinii de evaluare a politicienilor și a comportamentelor acestora. Ce fel de modele oferă decidenții pentru tânăra generație? Mă refer, în întrebare, la mulți dintre politicienii lunii.
– Studențimea pare marginalizată, fiind vulnerabilă prin scepticismul exprimat față de calitatea educației, conform „muzicii orchestrate de responsabilii cu educația” (ascult ceea ce mi se cântă!). Falsa „supraeducație” (surplusul de licențiați, doctori în științe seamănă cu o inflație de subcultură), proliferarea șomajului intelectual juvenil, înrăutățirea sistematică a calității vieții și alte câteva amenințări conduc spre scepticism, șovăială, însingurare și apatie. Incertitudinea determinată de amenințări pandemice, de răspândirea războaielor, de crizele, marcate obsesiv pe „burtierele” televiziunilor, de siguranța zilnică întreține pentru omenire, dar mai ales pentru generația tânără, nesiguranță și lipsa de speranță într-un viitor sigur. De altă parte…
– Despre lumea cea coruptă a conducătorilor…
– Tineretul se lasă cuprins de uimire participând la spectacolul dezagreabil al generației adulte responsabilă cu exercitarea puterii politice. Îndemnul la războaie, faptele grave de corupție, furt și plagiere, închisori și procese ale miniștrilor, primarilor, limbaje tulburătoare de echilibru emoțional al conducătorilor de state, incapacitatea de stârpire a mafiei politice, nedreptăți dosite de nepotisme și profitori colegiali, judecăți părtinitoare, anchete comandate și altele, în care actorii principali sunt chiar cei care ar avea menirea de a fi modele de conduită și exemple de comportament pentru generația tânără. A crește în asemenea condiții viciate alterează calitatea maturizării civice a generației tinere, indicând o iresponsabilitate și o pierdere a speranței pentru construirea unui viitor mai bun.
– Mulțumesc mult, Alessie. Dialogul despre problemele generației tinere nu a epuizat discuția despre problemele reale ale acesteia. Unora li se pare că includerea elevilor, studenților și tinerilor într-o instituție de învățământ este suficientă pentru educația acestora. Tinerețea emană o puternică energie creativă, pe care avem nevoie s-o cuprindem în gestionarea problemelor civice, sociale, culturale și spirituale ale societății. Sunt atâtea întrebări care nu doar așteaptă să fie puse, ci să capete rezolvare. Viitorul tinerei generații se proiectează prin participarea, prin implicarea ei efectivă. O societate dinamică și sănătoasă are nevoie de tinerețe și entuziasm, de energie și nebunie, specifice unei generații coerente, care să injecteze prospețime în calitate a vieții și a condiției umane. Dezvoltarea șansei pentru un viitor stabil și adecvat solicită entuziasm și risc, determinante ale tinerei generații.
Anton ILICA / UZPR, filiala Arad
Foto: pixabay.com