Monumentul Eroilor de pe Muntele Măgura din Târgu Ocna a fost construit pentru a comemora pe cei peste 14 000 de eroi care au căzut la datorie, apărându-și țara, în bătăliile din Primul Război Mondial (1916-1918), pe frontul Oituz – Târgu Ocna. Este amplasat la 520 m altitudine pe Măgura – Muntele Eroilor, într-o poziție care domină împrejurimile. Construcția lui a început în anul 1925 sub domnia Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria, lucrarea fiind finalizată în anul 1928. Adevărată capodoperă, creație a arhitectului Constantin Ciogolea, monumentul a fost înălțat prin efortul istovitor a 40 de pietrari și a soldaților veterani care au rămas în viață după cumplitele lupte de pe frontul Oituz-Coșna-Cireșoaia. Inițiatorul acestui proiect a fost Mihai Teodoru, fondurile necesare fiind strânse prin subscripție publică. Monumentul comemorativ are o înălțime de 22 m, este realizat în totalitate din piatră iar pe frontispiciul său stă scris: „SPUNEȚI GENERAȚIILOR VIITOARE CĂ NOI NE-AM FĂCUT DATORIA!“ .
În imediata vecinătate a monumentului se află piatra de mormânt a eroului Constantin Mușat, sergent post-mortem. Constantin Mușat este unul dintre cei peste 16 000 de eroi căzuți la datorie în timpul Primului Război Mondial în luptele de pe frontul Oituz-Coșna-Măgura-Cireșoaia-Târgu Ocna. Camarazii săi supraviețuitori, din Regimentul 2 Grăniceri, au ridicat în anul 1923 o cruce de piatră pe locul unde acesta a căzut, luptând eroic. Această cruce a fost adusă de la Coșna în anul 1976 și amplasată lângă Monumentul Eroilor de pe Muntele Măgura.
În memoria tuturor eroilor, prezentăm mai jos povestea viteazului Constantin Mușat, scrisă lângă crucea sa:
„ În luptele grele ce s-au desfășurat în Campania anului 1916 (august-decembrie), la Predeal, pe Valea Oltului, în Munții Vrancei, soldatul Constantin Mușat din Regimentul 2 Grăniceri era mereu în fruntea celor care ieșeau din tranșee la atac. Rănit ușor în primele lupte, a refuzat de câteva ori evacuarea în spatele frontului. La 16 decembrie 1916, în timpul luptelor grele de lângă Soveja, a fost lovit de o schijă. Țandăra de oțel încins i-a sfârtecat brațul stâng. S-a trezit târziu pe patul unui spital de campanie, cu brațul stâng amputat din umăr. Internat după aceea în Spitalul 272/103 din Iași, după zile grele de suferință, s-a vindecat. După ce a părăsit spitalul, comisia medicală l-a propus pentru reformare.
Soldatul Constantin Mușat s-a împotrivit acestei hotărâri și a cerut să fie trimis din nou pe front, ca aruncător de grenade, punându-și la dispoziție în luptele ce aveau să urmeze brațul sănătos care îi rămăsese, motivând că nu poate fi de folos celor de acasă. Pentru faptele sale de arme a fost avansat caporal și citat de Marele Cartier General prin înaltul ordin de zi nr. 32/12 februarie 1917, semnat de regele Ferdinand, care consemna următoarele: << Cu multă bărbăție și însuflețit de cele mai frumoase sentimente de dragoste de țară, numitul soldat a stăruit să nu fie reformat și să fie trimis pe front ca aruncător de grenade, având mâna dreaptă în bună stare. Cinste lui pentru pilda frumoasă dată camarazilor de arme. >>
În august 1917, la 8 luni de la pierderea brațului, se găsea din nou cu Regimentul 2 de Grăniceri pe frontul de la Oituz, angajat în bătălia de la <<Porțile Moldovei>> pentru mult disputata cotă 789 (Coșna), care era cheia câmpului de bătălie de la Oituz. În dimineața zilei de 13 august 1917, în timpul unui contraatac, un plumb l-a surprins în avântul unei lansări cu brațul drept, care nu obosea niciodată, gata să catapulteze para de foc și fontă cât mai departe în rândurile inamice.”
Pe 25 mai 2023, „Ziua Eroilor” și „Înălțarea Domnului”, se aprind lumânări și se trag clopotele și la Mănăstirea Măgura Ocnei, cu hramul “Înălțarea Domnului”, amplasată în apropierea Monumentului Eroilor, la altitudinea de 545 m. Vechiul schit din Măgura Ocnei, după o trăire duhovnicească de patru secole, a fost desființat iar biserica a fost demolată de autoritățile comuniste, actuala biserică fiind construită între anii 1990-1994, în stil moldovenesc, după modelul bisericilor din epoca lui Ștefan cel Mare. Sfânta Mănăstire Măgura Ocnei, ce străjuiește toată valea Trotușului, eternizează frumusețea, jertfa și credința neamului românesc.
Amplasată într-un loc încărcat de istorie, documentele vremii atestă prezența timpurie aici a unui schit de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului” (1653). În timpul domniei lui Constantin Racoviță Voievod, pe la anul 1750, Schitul Măgura este reconstruit, tot din lemn, cu hramul „Sfântul Gheorghe”. La 1 ianuarie 1757, Constantin Racoviță donează moșia sa din Târgu Ocna spitalului „Sfântul Spiridon” din Iași, pe care se afla și Schitul Măgura, acesta devenind astfel metoc al „Epitropiei generale a Casei Spitalelor Sf. Spiridon”. Prin poziția sa strategică, Schitul Măgura a fost martorul multor evenimente de-a lungul istoriei – începând cu secolul XVII și continuând cu Revoluția de la 1821, Revoluția de la 1848, Unirea Principatelor Române din 1859, inclusiv al luptelor din Coșna și Cireșoaia din timpul Primului Război Mondial. În perioada acestei conflagrații, datorită amplasamentului în cea mai fierbinte zonă a bătăliei de la „porțile Moldovei”, în incinta schitului au fost acordate primele îngrijiri medicale sutelor de răniți din Regimentul 15 Războieni-Piatra Neamț, 27 Infanterie-Bacău, Regimentele 4 și 8 – Artilerie Română și nu numai.
Exprimându-mi recunoștința față de eroii neamului nostru, rugându-mă pentru veșnica lor odihnă și pomenire, reamintesc cu multă pioșenie textul aflat pe Monumentul Eroilor de pe Muntele Măgura din Târgu Ocna:
„SPUNEȚI GENERAȚIILOR VIITOARE CĂ NOI NE-AM FĂCUT DATORIA! “
Tanța Tănăsescu / UZPR