La mijlocul lunii trecute, Mike Turner, președintele republican al Comisiei pentru serviciile de informații din Camera Reprezentanților, cerea lui Joe Biden desecretizarea unor informații privind ,,o gravă amenințare la adresa securității Statelor Unite’’. Era vorba de unele date, dezvăluite parțial în presă, referitoare la capacitatea și intențiile Kremlinului de a dezvolta și plasa pe orbită o armă nucleară spațială. În ciuda dezmințirii Moscovei, temerile Occidentului s-au multiplicat chiar dacă unii analiști din cadrul serviciilor menționate susțineau că este vorba doar de un semnal lansat de Federația Rusă, care ascundea însă o amenințare potențială. Factorul de risc era real și rămâne real. Să vedem de ce.
Spațiul – un nou câmp de luptă
Informațiile obținute de serviciile americane – transmise unora dintre aliații europeni și asiatici – arătau că ar fi vorba de lansarea în spațiu a unei încărcături nucleare fictivă pentru a testa capacitatea reactivă a Statelor Unite. Nu ar fi exclus ca Rusia să se oprească aici, dar există și ipoteza trimiterii în spațiu a unei încărcături reale până la sfârșitul acestui an. Proiectul ar fi în linie cu sumbrul entuziasm agresiv al lui Putin și cu practicile Războiului Rece pe care acesta le-a scos de la naftalină. Se știe că cel puțin un bombardier strategic rusesc, capabil să atingă coastele Statelor Unite, a fost echipat cu 20 de focoase nucleare, iar o clasă de submarine cu propulsie nucleară, dar fără pilot, purtând încărcături nucleare la mari distanțe, se află în construcție. În aceste condiții, deschiderea unui front spațial n-ar fi decât o componentă a realității strategice pe care Moscova o materializează treptat, pas cu pas. Analiștii pe segmentul intelligence, care urmăresc programul spațial al Federației Ruse, afirmă că amenințarea spațială nu ar veni de la o bombă plasată pe orbită, ci mai degrabă de la un dispozitiv alimentat cu energie nucleară – un satelit – capabil să atace sateliți ai altor state.
Ronald Reagan, actorul-autor de scenarii de scenarii fantastice
Cu mai bine de 40 de ani în urmă, în 1983, președintele Ronald Reagan și-a surprins America, dar și restul lumii – în primul rând Uniunea Sovietică, aflată într-o profundă criză economică, ideologică, socială și chiar militară dacă ne gândim la Afganistan – anunțând „planul pentru obținerea supremației absolute a Statelor Unite în spațiu și pe pământ’’. Înițiativa sa de Apărare Strategică (SDi) – a intrat în folclorul strategic al vremii drept Star Wars – Războiul Stelelor, după numele unei cunoscute serii cinematografice celebră la nivel planetar în anii ’70 -’80. În esență, priectul pe care Reagan îl prezenta ca finalizat în câțiva ani presupunea crearea unui sistem de arme plasate pe orbită – sateliți dotați cu arme convenționale de mare putere, tunuri cu laser, rachete antirachetă șa. – capabil să neutralizeze orice atac nuclear terestru. Președintele-actor și mare farsor refuzase – la doi ani de la preluarea puterii – să intre în logica acelui „echilibru al terorii” acceptată și respectată până atunci de Moscova și Washington. Era un gen de America first avant la lettre a lui Trump, dar în plan strategic. Rezultatul îl știm cu toții. Liderii de la Moscova în frunte cu Gorbaciov au înțeles că URSS-ul nu putea ține pasul. „Imperiul răului’’ – nume dat tot de Reagan – se prăbușea.
George Miloșan
Foto: unsplash.com