Acum ceva timp, în cadrul unei emisiuni, o profesoară de istorie, Daniela Vacarciuc, întrebată de moderator de ce noi, basarabenii, suntem români, aceasta a răspuns atât de argumentat, încât până şi cel mai neşcolit telespectator ar fi înţeles. Dar, întrucât emisiunea a fost postată şi pe reţelele de socializare, a avut posibilitatea s-o atace oricine a vrut. Aşa că, pe lângă comentariile laudative, s-au găsit, ca întotdeauna, şi acei care, săracii, nu se mai trezesc din somn, trăind într-o orbecăială continuă. Şi-n timp ce doamna explica că moldovenii sunt moldoveni doar ca zonă geografică, dar, în consecinţă, suntem români, cei care au avut numai nota 2 la şcoală au început s-o acuze că-şi vinde graiul şi pământul strămoşilor ori că profesorii de teapa ei şi-au uitat propria istorie. Încercând să-i dea acestei doamne lecţii de identitate zicându-i că: „limba moldovenească a egzistat şi va egzista”. Apoi, vrând să facă diferenţa dintre limba română şi limba moldovenească, o altă premiantă ne explică la cel mai înalt nivel academic că: „În limba moldovenească se foloseşte, de exemplu, cuvântul dar, iar în limba română e păi”. Genială comparaţie! Dar, aşa cum de multe ori neştiinţa îţi întunecă şi mintea, cele mai „frumoase” comentarii au fost înjurăturile, fiindcă cel care nu ştie să răspundă la o întrebare, de obicei, începe să vorbească urât.
Iar expresiile de genul: „Ce vă vârâţi, românilor, în comentariile moldovenilor” fiind la ordinea zilei. Totuşi, dintre toate, cea mai frumoasă afirmaţie a fost a unui basarabean de-al nostru care spune că: „Este Moldova şi în România”. Şi aici, îmi zic: „Iată, şi-un deştept”, dar continuarea mă lasă fără cuvinte: „Deci, românii ne-au furat pământul şi-ar trebui să-l cerem înapoi!”. Şi mi se face rău de atâtea gânduri deştepte, aşa încât îngân: Vai, de capul acestor minţi şi al celor care nu doar că nu-şi cunosc propria istorie şi identitate, ci se și mândresc cu prostia lor, educându-şi în acest fel şi copiii. Mai ales doamna care susţine că „În Republica Moldova vorbesc româneşte doar tinerii care au studiat în România, iar ceilalţi vorbesc moldoveneşte”. Aceasta nu-şi caliceşte doar propriul copil, dar îi face şi pe strămoşii ei să se răsucească în mormânt. Exemplul respectiv fiind identic cu cel pe care mi l-a povestit cândva tata, care, fiind la o întâlnire cu cititorii şi afirmând că noi suntem români, unul din sală s-a ridicat în picioare şi a zis: „Dle Dabija, eu nu-s român, dar îs moldovean.” Apoi, după o scurtă pauză a continuat: „Da, iaca fratele meu, care locuieşte la Bucureşti, el e român!” Şi aici, părintele meu l-a lăudat: „Ce mamă genială aveţi, domnule! A născut doi copii cu două naţionalităţi diferite!”.
Ei, cam aşa gândesc unii basarabeni de-ai noştri, care continuă să fie manipulaţi de propaganda rusească şi, fără să-şi de-a seama, ajung să-şi urască propria identitate. Dar, până la urmă, cei care au susţinut că vorbesc moldoveneşte s-au înţeles foarte bine cu cei care le-au răspuns. Deci, concluzia simplă nu este decât una: avem o singură limbă, şi aceasta este limba română. Aşa că n-o urâţi şi nu vă urâţi pe voi înşivă. Adevărul e simplu.
Doina Dabija