◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro16.07.2024

Istoria filosofiei românești, o poveste de dragoste care poate cuceri toate meridianele sufletului Lumii

Marian Nencescu trăiește lipit de izvoarele filosofiei. Viul elevatelor sale zvârcoliri metafizice a ajuns dependent de aceste izvoare. Călătorind prin imperii ideatice înmugurite, pârguite sau pârjolite de îndrăzneli sublime, trimite pe blazonul căutărilor sale hermeneutice briza unei frumuseți care nu va salva lumea, dar o va ajuta să priceapă că ar fi minunat dacă și-ar găsi un punct de sprijin și în rănile ei cicatrizate.

Cred că și dacă ar vorbi despre tragedia unui fir de iarbă, Marian Nencescu tot în  vâltorile mari și seducătoare ale filosofiei ar căuta consiliere, așa cum procedează și în acest volum de eseuri care scrutează orizonturi fericite ale cugetării filosofice românești, în care reperele sunt spirite alături de care a trăit/ sperat/ chibzuit, precum academicienii Alexandru Surdu sau Alexandru Boboc, dar și instituții ale cugetării aidoma lui Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, P. P. Negulescu, Nae Ionescu, Simion Mehedinți,  Constantin Rădulescu-Motru,  Constantin Brâncuși etc.   

Eseistul plămădește portrete de doctrine, de suflete și zări optimiste. Are tușe acribioase, este explorator  de nuanțe și  gestionează  metafizic exploziile de lumini și umbre, aruncă punți pline de îndrăzneală între zări care, simțindu-se invitate la un ospăț metafizic, ajunse în oazele dialogului elevat, tresar frumos. Eseurilor  volumului li s-ar potrivi zisa lui Pierre-Auguste Renoir: ,,Îmi place o pictură care mă face să doresc să cutreier prin ea”.  Cutreierând printre aceste zămisliri metafizice, primești un dar grozav: neliniștea minții. Te îmbogățești cu alte întrebări,  poți vedea miracolul din prăpăstii și suferința din înalturi.

Sunt edificatoare pentru virtuțile volumului portretele unora dintre cugetători… Constantin  Noica ,,a transformat «fenomenul românesc» într-o zonă a cercetărilor hermeneutice”. Împreună cu Noica, Marian Nencescu reface emblematic efigia spiritului autorului ,,Pasării măiastre”, așezându-l în  Olimpul întemeierilor noastre filosofice: ,,Opera brâncușiană este ea însăși o «paradigmă a complexității», ce poate ține loc chiar de tratat de filosofie al neamului. Asumându-l pe Brâncuși, și, prin extensie, pe Eminescu, laolaltă cu limba națională, arealului filosofic autohton, rezolvăm […] și problema situării noastre psiho-fenomenale în ființă”. ,,Alexandru Surdu este exemplul cel mai fericit de continuator al «dialogurilor logice» […], se înscrie deja în cercul select al filosofilor români «de formula unu», situându-se astfel pe linia marilor săi predecesori, creatori de filosofie sistemică, de la Titu Maiorescu și Vasile Conta, la Lucian Blaga, și, cu deosebire, Constantin Noica”. ,,Profesorul Boboc a fost totdeauna un «glas» al rațiunii, un moderator și un sfătuitor al mai tinerilor confrați […]. Elegant, discret, cumpătat și ponderat, a aplanat adesea inevitabile asperități profesionale, menajând orgolii și atenuând fronde. […] Tipul de savant reprezentat de Profesorul Boboc este azi tot mai rar. Avem profesori, avem filosofi, dar mai rar avem conștiințe. «Modelul» Boboc ne îndeamnă tot mai insistent spre o autoanaliză. Este un glas al rațiunii ce răzbate dincolo de ambiții și orgolii”.  ,,Excesiv, pasional, «liric» sau mistic, Nae Ionescu a fost Socratele «vremurilor noi», adunând în jurul său «crema» vieții universitare interbelice. Trăind simultan pe trei planuri: catedra, politica și Biserica, Nae Ionescu se înscrie cu brio în formula raționalist-mistic, Predania fiind cartea sa de căpătâi”. Atunci când portretizează simboluri/ obiecte ale sufletului,  Marian Nencescu ne invită în orizonturi poematice: ,,Căci icoana, în simplitatea și complexitatea ei, e Liturghie, e ofrandă, e slujire. Mai mult chiar, este o «liturghie cosmică», pentru că ea repune omul în mijlocul creației, acolo unde l-a așezat Dumnezeu”.

Volumul Specific și diversitate. Lecturi filosofice (Editura Astralis, București, 2024) este un puzzle de aleasă cugetare și simțire care îmbină adevăruri și incertitudini, iviri și prăbușiri de lumi în orizontul filosofiei românești, cu alese inserții ale spiritualității universale. Privind către ,,povestea nesfârșită a filosofiei românești”,  Marian Nencescu poate fi perceput ca o Șeherezadă pentru care ,,istoria filosofiei românești este o sărbătoare”. Dar nu este sărbătoarea unei ,,insule spirituale” izolate, ci o bucurie a Spiritului filosofic universal, o poveste de dragoste care poate cuceri toate meridianele sufletului Lumii. Autorul are toate dorurile și onorurile lipite de această poveste.

                                                                                     

                                                                                Ion Fercu, scriitor

Un comentariu pentru “Istoria filosofiei românești, o poveste de dragoste care poate cuceri toate meridianele sufletului Lumii

  1. O invitație la lectură năucitoare. Efectiv, îți face poftă să citești imediat volumul descris în termeni elogioși, dar sinceri și argumentați. Foarte frumoase expresii, domnule Ion Fercu, sunt încântată. Îmi doresc volumul. Bun venit cărții!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *