Ne-a părăsit academicianul Dan Berindei, eminent cercetător al istoriei și al înțelesurilor sale. Un om care a trăit istoria în sensul ei deplin și care a transmis aceste învățături generațiilor următoare. ,,Eu sunt un demodat-mărturisea domnia sa acum câțiva ani -, eu vin din alt veac”. Pentru ca, în același dialog, să întărească ideea: ,,Cu cât te distanțezi, cu atât te înseninezi”. Adevăruri esențiale pe care eminentul cărturar le exemplifică prin însăși biografia sa. Astfel, Dan Berindei este descendent din familia Brâncoveanu, iar pemulți dintre înaintașii săi să întâlnim în cronica unor momente de referință din istoria modernă a României. La fel de adevărat este, însă, și că în anii în care elitele politice și culturale ale României erau supuse unei barbare opresiuni, faptul că avea asemenea legături de familie i-a adus, pe domnia sa și pe cei apropiați, în situația de a fi victime ale prigoanei regimului. Mă refer la faptul că soția sa, doamna Ioana Berindei, fiica lui Ioan Hudiță, personalitate marcantă a partidului țărănist, a fost supusă la ani grei de temniță. La rândul său, pe atunci tânărul cercetător Dan Berindei, în care dascălii săi au investit un binemeritat capital de încredere, a trebuit să treacă prin furcile caudine ale ,,reeducării la munca de jos”.
Pentru ca după ce a revenit în viața culturală și științifică a țării, meritele sale fiindu-i recunoscute prin alegerea ca membru al Academiei Române, profesorul Dan Berindei să facă din aceste dureroase experiențe de viață temeiul moral al substanțialelor, curajoaselor sale investigații asupra unor evenimente și personalități din istoria noastră asupra cărora se mențineau etichetări partizane, nedrepte. Asumându-și, deschis și fără precauții de circumstanță, riscul de contrazice, cu argumentele adevărului istoric, sentințe oficializate și opinii cu puternică încărcătură resentimentară. Curaj și demnitate, trăsături definitorii ale personalității unui cărturar de elită pe care se cuvine să le apreciem în mod cu totul deosebit cu atât mai mult cu cât, în pofida acelor nefericite persecuții pe care a trebuit să le îndure alături de familia sa, Dan Berindei a refuzat în mod categoric să fie exponentul unui comportament resentimentar care, din păcate, nu o dată, a degenerat în intoleranță.
,,În istorie – a spus în mai multe rânduri Dan Berindei -, măsura trebuie să fie măsură”. Crez de viață și de cercetare pe care l-a confirmat chiar și atunci când unii autoproclamați justițiari civici i-au răstălmăcit, cu veninoasă rea credință, anumite episoade din biografie, distinsul istoric făcând, și în acest fel, dovada acelei drepte măsuri cu care a dorit și a reușit să evalueze istoria țării și propria-i istorie.
Am avut onoarea de a-l întâlni pe academicianul profesor Dan Berindei la mai manifestări ale Fundației Europene Titulescu, prestigioasă entitate a lumii noastre științifice și diplomatice, în cadrul cărora domnia sa a avut substanțiale intervenții în aceeași notă de echilibru și de respect al adevărului faptelor, care îi definește personalitatea și opera.
Motiv pentru care acum, la acest îndurerat ceas, îmi alătur modestul omagiu și îmi exprim sincera recunoștință pentru luminoasa învățătură pe care academicianul profesor Dan Berindei ne-o lasă ca pe o călăuză în ceea ce domnia sa a numit ,,o viață plină și o bătălie continuă”. Învățătură de care avem atât de mare nevoie mai ales în această perioadă de cumpănă și de restriști pe care ne dorim să o depășim și să o învingem.
Șerban CIONOFF