În organizarea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Presă Culturală, a Revistei „Tribuna”, de la Cluj și a Grupării literare „Direcția 9”, cu sprijinul Muzeului Literaturii, din București și al Editurii „Tracus Arte”, s-a desfășurat, la București, în Sala Iosif Naghiu a MNLR, a VIII – a „Gală Traian T. Coșovei” dedicată exclusiv premierii celor mai semnificative debuturi literare ale anului (în cazul de față ale anului 2021), girate de Gruparea „Direcția 9 ” și susținute material, prin publicarea gratuită a plachetelor premiate, de Revista „Tribuna”. Ca de obicei, în ultimi ani, au participat, alături de finaliștii Concursului de național de Poezie și Presă culturală, scriitori consacrați, din toate generațiile, majoritatea prieteni și apropiați ai scriitorului omagiat cu acest prilej, dar și actori, interpreți muzicali, regizori și artiști plastici, cu toții admiratori și susținători ai fenomenului literar intitulat „Direcția 9”, o continuare, pe alte coordonate estetice și ideatice a celebrului „optzecism” , intrat deja în conștiința publică prin câțiva reprezentanți de frunte ai săi, înclusiv prin opera lui Traian T. Coșovei.
Faptul că două entități culturale distincte, respectiv UZPR și Revista „Tribuna” și-au dat mâna pentru a asigura buna reușită a acestei manifestări de omagiere a unui confrate literar și publicistic prematur plecat dintre noi, și, implicit, de a da girul unei întregi direcții culturale ce vine să completeze un gol cultural din creația contemporană, este firesc am spune. În același timp, este, să recunoaștem, mai puțin obișnuit ca o întreagă structură mediocratică bazată pe mitul literaturii opzeciste și a corifeilor ei, unii deja academizați, să ignore cu bună știință – iar aici folosim doar un blând eufemism – meritele lui Traian T. Coșovei legate de nașterea acestui curent, căruia, azi, îi spunem mai degrabă post-modernist, deși nici post-modernismul nu mai e ce-a fost, și să cedeze altor entități calitatea de organizatori ai Galei și, implicit, de continuatori ai operei literare și publicistice a lui Traian T. Coșovei. Din fericire, aceste amănunte mai degrabă administrative nu au știrbit cu nimic strălucirea unui eveniment literar unic, promovat în egală măsură de confrații literari și de presă fideli idealurilor promovate de Traian T. Coșovei, dar și de văduva scriitorului, distinsa publicistă Ștefania Coșovei
Iar acestea se întâmplă și pentru că „hipster”, „beatnic” sau pur și simplu „optzecist”, Traian T. Coșovei (n. la București, 28 noiembrie 1954 – d. la București, pe 1 ianuarie 2014) a fost toată viața un adept al naturaleții literare, al libertății de creație, în dauna academismului anchilozat. Pentru istoria literară recentă mai trebuie spus că primul care a denunțat pericolul ideatic al optzecismului și s-a desprins timpuriu de acest curent indus la noi pe cale livrescă, a fost nu Mircea Cărtărescu, cum se mai încearcă a se acredita, ci chiar Traian T. Coșovei, cel care, cu banii familiei tipărise primul manifest liric al acestui fenomen literar, placheta colectivă „Aer cu diamante”, din 1982.
Dacă evoluția spre firesc a poeziei noi, de după 1990 (a „Direcției 9”, ca să fim în ton cu tematica Galei) îi datorează mult lui Traian T. Coșovei, în aceeași măsură numele său este legat și de nașterea noii prese culturale de la noi. Evitând să alerge, ca mulți dintre prietenii foștii săi prieteni literari, după posturile și funcțiile grase din vechea presă oficializată a Uniunii Scriitorilor, eliberate forțat de foștii deținători pe principiul „Scoală-te tu, ca să mă așez eu”, Traian T. Coșovei a înființat, după 1990, două reviste literare noi, una cu un titlul oarecum premonitor, „ Vești proaste”, împreună cu Dan Gonța, unul dintre primii noștri manegeri de presă cu adevărat importanți, fost redactor la BBC, iar apoi la „Banii noștri”, dar și la câteva televiziuni particulare, și el plecat prematur la stele, la numai doi ani după Traian T. Coșovei, dar și publicația „Punga de-un kil – organ de stat la coadă”, o „glumă” publicistică, pornind de la calitatea hârtiei, la destinație, și promovând susținut un alt tip de literatură, adaptă schimbărilor sociale din societatea românească de după 1990, ce ne atrăgea atenția, în noul context economic, că literatura nu e mai mult decât un bun de consum.
Firesc, au urcat pe scenă, pe rând, alături, sau individual, la chemarea amfitrionului Galei, poetul și publicistul Adran Suciu, pentru a susține ideea de solidaritate culturală cu autorul omagiat, cu Direcția și generația „nouă” de scriitori, filosoful Mircea Arman, liderul publicației „Tribuna”, care a susținut și o inspirată alocuțiune pe tema, mereu disputată, a condiției poeziei: mimesis sau transcendență. Adept al filosofiei post-heideggeriene, Mircea Arman a pledat, argumentat, pentru interpretarea creației lirice ca pe o formă de transcendență spirituală, afirmând fără echivoc primatul intuiției și al subiectivității, apoi scriitorii Tudor Voicu, Dan Mircea Cipariu, Mugur Popa, Cristian Ghica, actrița (și poeta) Ioana Crăciunescu, regizorul Ioan Cămărzan, criticul Marian Nencescu și un grup de studenți de la IATC, clasa de actorie, care au susținut și un generos recital din opera lui Traian T. Coșovei, asigurând în același timp ambianța și solemnitatea ceremoniei decernării Trofeelor și a premiilor pentru debut literar.
În context, amintim că gruparea literară „Direcția 9” a fost înființată, în 2013, de poetul Adrian Suciu, inițial cu intenția de a promova, prin recitaluri, turnee și înregistrări video creația literară „tânără”, inițiativă devenită, din 2014 un Cenaclu literar, fără sediu și fără ședințe regulate, dar prezent informal în viața publică, sub denumirea de „Poezia Vie”, susținut azi activ atât de postul „Orizont Tv” cât și de Societatea „Tribuna” Din 2013 se acordă, regulat, premii pentru performanțele literare, de-a lungul timpului fiind evidențiați peste 30 de scriitori tineri și mai puțini tineri, în fapt o întreagă generație ce s-a format literar și publicistic insuflețită de ideile estetice promovate de Traian T. Coșovei și de Ciprian Chirvasiu, ambii prematur plecați la stele. Cu totul, intenția declarată a inițiatorilor acestui curent literar de nivel național, care și-a găsit, de mai bine de doi ani, inclusiv o expresie instituțională, prin înființarea, în cadrul UZPR, a unei Filiale de Presă Culturală, este aceea de a reaminti publicului românesc din toată țara, și mai nou din câteva comunități culturale de expresie românească de peste hotare, că avem, ca neam, o identitate culturală proprie, pe care suntem datori s-o cunoaștem și s-o sporim. Acționând absolut îndependent, fără susținere materială din partea statului sau a altor entități publice, „Direcția 9” este un exemplu de societate culturală modernă, preocupată efectiv de identificarea și promovarea „noilor ” talente, de promovarea, la pachet, a poeziei și a recitalurilor muzicale de calitate.
Ca o completare la ideile generoase rostite pe scenă, și în umbra învăluitoare a poeziei „noi”, au evoluat soliștii muzicali Bianca Ioana Dumitru, Tic Petroșel și Valery Mayn, care au dat expresie muzicală versurilor lui Emil Brumaru, cu totul o „Brumariadă” plină de ritm și emoție. Apoi, au fost invitate pe scenă să-și primească premiile, pe rând, Bianca Perețeanu (Premiul Național pentru debut în Presa culturală), Janeta Iuga (Premiul Editurii Tribuna, însoțit de o gravură originală semnată de academicianul Mircia Dumitrescu), și, în sfârșit, Premiul Național pentru debut în poezie, unei poete cu un nume parcă predestinat, Ioana S. Bogorodea, ce a venit, surpinsă, tocmai de la Tulcea, sa să-și ridice Diploma și marele Trofeu,o creație a sculptorului George Apostu.
Fiind o Gală a poeziei, am să închei cu un fragment din lirica de neuitat a lui Traian T. Coșovei, un poem potrivit, cred eu, acestei seri magice: „Să nu plângi/ mâine vom fi în altă gară/ sub altă ploaie/ liberi și ușori/dintotdeauna/printre baloanele cu hidrogen ale marii sărbători/ca niște lacrimi de copil pe cerul/albastru ” (din poemul Cântec de leagăn).