Dau nas în nas un infractor negru şi un poliţist alb violent şi frustrat. Rezultatul?! Poliţistul îl sufocă pe recidivistul de culoare. Urmarea? Funeralii mondiale pentru recidivistul mort şi o anchetă ce se va lăsa, probabil, cu o condamnare pentru gaborul dezlănţuit. Situaţia (care ar fi trebuit să se termine într-o sală de judecată) a aruncat în aer mapamondul: în numele democraţiei şi drepturilor omului au fost jefuite magazine şi proprietăţi private, s-au distrus statui şi plăci comemorative, au fost interzise filme celebre precum „Pe aripile vântului“, ba chiar s-a pus în discuţie desfiinţarea forţelor poliţieneşti. Ciumpalaci care n-au citit o carte de istorie în viaţa lor au îngenuncheat în pieţele publice ca să ceară iertare pentru că sunt albi. Ei cred că aşa este politically correct: să distrugi monumente, să interzici opere de artă, să nu asculţi şi opinia altuia. În fiecare secundă, forţele de represiune ucid oameni în Asia, Africa, America de Sud şi chiar şi în Europa. Oprimaţi rasial sunt şi albii din Angola, Africa de Sud sau Congo (vorbim de un rasism… pe invers!). Un fel de tsunami bolşevic a lovit Occidentul de la Los Angeles şi New York până la Paris şi Londra. Bolşevismul nu este legat doar de comunism. Este atitudinea gregară a celor spălaţi pe creier de o ideologie de tipul „Dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră!“, ceea ce presupune că trebuie să fii anihilat într-un fel sau altul. Neobolşevicii cenzurează istoria ignorând contextul temporal şi spaţial. Ei nu se deosebesc de revoluţionarii lui Lenin şi Stalin decât prin faptul că au la dispoziţie uneltele prostiei globalizate: Facebook şi Twitter. Aşa s-a ajuns ca din ce în ce mai puţini oameni – atunci când acţionează – să-şi pună întrebarea: „Cui foloseşte?“ Mancurţii nu au nevoie de răspunsuri pentru că nu-i chinuie vreo interogaţie; ei doar se aliniază .
Ştefan RADU