IOAN VASIU: Când și unde ați debutat ca scriitor?
DAN GRĂDINARU: Am debutat în 1984, la Editura „Dacia” din Cluj-Napoca, redactor Vasile Igna, cu o jumătate de volum, având titul „Patru povestiri” (așa erau vremurile) și cu o carte întreagă, intitulată „Povestiri cu oameni și sălbăticiuni”, la „Cartea Românească”, redactor Mircea Ciobanu, în 1991.
I.V.: Care sunt cele mai importante cărți pe care le-ați publicat în decursul anilor?
D.G.: În proză, culegerile de povestiri „Imago” și „Povestiri din vremea revoluției ale unui român” și romanul de 800 de pagini „Maraton”. În materie de istorie literară, monografiile despre Creangă, Eminescu, Dimov, Alexandru Văcărescu: „Insula Sfântului Elefterie. Un geniu din secolul 18”, „Istoria literaturii române. Epoca manuscriselor (1775 – 1812). Cele trei literaturi”, „Calendarul literaturii române pe 250 de ani” (două volume).
I.V.: Amintiți-vă, vă rog, criticii literari care au scris despre cărțile dumneavoastră.
D.G: Dintre critici i-aș menționa pe Valeriu Cristea, Marian Papahagi, Mircea Anghelescu. Referatul doctoral l-a întocmit acad. Eugen Simion, cel pentru un premiu al Academiei acad. Mircea Martin.
I.V.: Din care Asociații și Uniuni faceți parte?
D.G.: Fac partea din Uniunea Scriitorilor din România.
I.V.: Mai reprezintă presa a patra putere în stat?
D.G.: Din păcate, la nivel central, răspunsul este negativ.
I.V.: Presa online poate să ducă la dispariția presei tipărite?
D.G.: Poate, dar deocamdată văd că presa tipărită rezistă.
I.V.: Ce proiecte aveți pentru viitorul apropiat sau mai îndepărtat?
D.G.: Lucrez la două romane și la o istorie literară: „Pașoptismul (1829 – 1859)”.
Interviu consemnat de Ioan Vasiu/ UZPR