De curând am primit de la scriitorul, ziaristul, ctitorul de organe de presă și promotorul cultural Dumitru V. Marin, din Vaslui, o impresionantă carte, intitulată „Cotitura… de la Cotul Donului – Război – dragoste – tragedie – istorie – viață. Timpuri în momente alternative”, partea a II-a – „Din lupta vieții”, apărută la Editura PIM, Iași, 2024, cu o prefață laborioasă semnată de prof. dr. Monica Luminița Cozmei, care concluzionează, pe bună dreptate, că Dumitru V. Marin este „Model de Om, de scriitor, de director, pentru mine este un mentor! Mi-a oferit șansa de a scrie, de a-mi face cunoscute studiile în domeniul Istoriei Antice, am primit susținerea morală în anumite momente dificile și nu de puține ori indicații literare care să mă ajute la ordonarea unor materiale. Totul dintr-o prietenie și colegialitate pe care am ajuns să o prețuiesc pe deplin, în timp! Fără să am prea multe merite mă simt și eu mândră că sunt vasluiancă! Apreciez din suflet OMUL, MUNCA, AUTENTICITATEA, CREAȚIA! Felicitări și pentru familia frumoasă! Acum, și pentru cartea care se deschide cu inima! Da, un tezaur uman viu care va dăinui, prin această creație, indiferent de vremi și vremuri și pe care ar trebui să-l valorizăm mult mai mult! Sigur și noi și generațiile viitoare vor avea ce învăța de la TEZAURUL UMAN VIU VASLUIAN”.
Volumul care are 416 pagini este structurat în două cicluri, care la rândul lor cuprind: Prefață, Memento, 7 capitole numerotate cu literele alfabetului, iar Partea a-II-a cuprinde 9 subcapitole.
Interesante sunt analizele biografice ale autorului, dar mai ales arborele genealogic al familiei Marin, participantă activă la evenimente cruciale ale istoriei țării,
Autorul se apleacă cu acribie și profesionalism asupra dezastrului militar de la Cotu Donului de după 19 noiembrie 1942. Cu durerea în suflet, autorul scrie: „Am reluat întâmplări rememorate după zeci de ani, dar care au girul trăirilor directe, al suferințelor uneori supraomenești ale subiecților, cu doza de incredibilitate, pentru supraviețuirea după asemenea întâmplări nu mai pare posibilă. E o carte-mărturie pentru azi și pentru mai târziu, generată de afectivitatea cu care foștii luptători își pot explica supraviețuirea din infernul unui Război provocat de Hitler și Stalin care nu s-au înțeles la împărțirea lumii. Drept care, de la mic (acei copii încă în burta mamelor) la mare (soldați, ofițeri, generali) și multe națiuni, au stat sub mantia morții, cu multe, prea multe, milioane de jertfe”.
Dumitru V. Marin aruncă o sondă adâncă în mecanismele cețoase ale istoriei, reușind să arunce o lumină a adevărului despre tragicele evenimente, când România a fost abandonată imperiului sovietic. Umanitatea perioadei abordate de autor pare a fi locuită de personaje rupte din istoria însângerată, deșănațate de substanța umană, înstrăinate de actele esențiale ale vieții, reduse la înfățișările sechematice și vide, când face referire la criminalul de Stalin și acoliții săi. Perioada abordată este lipsită de normalitatea vieții, ce îmi amintește de Alex Kuprin, foarte cunoscut la noi prin anii 1930.
Vasta construcție epică sintetizează istoria românilor în perioada abandonării României în brațele Armatei Roșii și călcată de tancurile acesteia.
Cartea se luminează în a doua parte, când autorul reproduce fotografiile rudelor, colaboratorilor săi, cu care a construit în Moldova un adevărat imperiu al informațiilor, fiind vorba de ziare și televiziune. Frumusețea cuvintelor lui Vasile Larco merită reprodusă. Poetul închină vibrante versuri acestui imperiu al Păcii:
„Un ziar vasluian de interes local, național și internațional, Meridianul Cultural, înființat și condus de scriitorul prof. dr. Dumitru V. Marin, aniversează peste un sfert de veac de apariție neîntreruptă. Cuprinde, în paginile sale, informații utile, știri sociale, politice, culturale, sportive etc., având și un spațiu generos pentru publicitate. Folosesc acest minunat prilej pentru a mă exprima epigramatic: Meridianul din Vaslui /E un ziar cum altul nu-i,/ De peste-un sfert de veac apare/ Urându-i multe centenare! Localnicii și nu numai dumnealor așteaptă cu nerăbdare apariția ziarului, pentru a se informa cu noutăți din toate domeniile vieții, după cum se poate vedea în sonetul de mai jos: De-un timp activitatea cultural/A mai scăzut sau ștearsă-i, din păcate, / Și nimeni la lumină n-o mai scoate,/ Cu sacrificii și cu cheltuială. În viața asta plină cu de toate,/ Sărmana populație locală/S-agită-ntruna, -i mare vânzoleală/ Acolo unde apare-o noutate./ Și, iată,- n grabă-o știre-i răspândită,/Întreaga urbe-i pusă în mișcare,/Atrași în cursă ca de o ispită,/Ca niciodată toți, cu mic cu mare,/S-așează la un rând de dimineață/
C-apare un MERIDIAN în piață”.
Cartea lui Dumitru V. Marin este o cronică a unor vremuri de tristă amintire, dar nu face un pas fără să motiveze orice dovadă istorică. Un tip asemănător de povestire istorică, construită pe un fundament istoric incontestabil, îmbinat cu biografia autorului, unde nemuritorul cult al reportajului istoric, se poate spune, reprezintă un fenomen fundamental.
Și prin această carte, Dumitru V. Marin a mai pus o cărămidă la edificiul culturii pe care l-a ctitorit.
Al. Florin Țene / UZPR