În luna octombrie 2012, la Chișinău, în frumoasa Aulă a Bibliotecii „Onisifor Ghibu”, din Palatul Președinției Republicii Moldova, protejată de chipul patronului instituției și de imaginea emblematică a lui Eminescu-arbore, operă a pictorului basarabean Aurel David (1935-1984), s-au aniversat două decenii de la înființarea primei Biblioteci românești din tânărul stat R. Moldova (ce își declarase Independența la 27 august 1991), și care purta numele marelui patriot unionist, cu ascendențe ardelenești, Onisifor Ghibu (1883-1972), întemeietor al Partidului Național Moldovenesc și promotor fervent al acțiunilor revoluționare basarabene, din perioada 1917-19, ce au condus la Unirea Basarabiei cu Țara Mamă, la 27 martie/9 aprilie 1918. Cu acel prilej a fost lansată monografia Biblioteca Onisifor Ghibu. Două decenii de istorie, lucrare a istoricului bucureștean Ion Constantin și a publicistei și scriitoarei basarabene Raia Rogac, apărută în excelente condiții grafice la Editura Biblioteca Bucureștilor, a Bibliotecii Metropolitane din București, și în care erau evidențiate eforturile și speranțele puse în înființarea acestei veritabile instituții de cultură, de ctitorii și susținătorii acestui proiect, începând cu distinșii cărturari Octavian și Mihai Ghibu, iluștri urmași ai lui Onisifor Ghibu, care au și donat Biblioteca tatălui lor acestui lăcaș de cultură românesc din inima Chișinăului, până la autoritățile de la cel mai înalt nivel ale celor două state-surori, inclusiv directorii și personalul celor două instituții unite de atunci pentru totdeauna. Amănunte despre organizarea acelui eveniment, la care au contribuit și cele două redacții ale publicațiilor ce apăreau atunci sub egida Bibliotecii „B.P. Hasdeu”, de la Chișinău, și BMB, respectiv „BiblioPolis”, condusă de regretatul gazetar și filolog Vlad Pohilă (1953-2020, autorul primului manual modern de grafie latină ce apărea la Chișinău cu doi ani înainte de proclamarea Independenței, Să citim și să scriem cu litere latine, 1989 , urmat de Grafia latină pentru toți, 1990), laolată cu jurnalista Raia Gogac, cunoscută publicului cititor din țară pentru corespondențele ei curente trimise de la Chișinău, și „Biblioteca Bucureștilor”, revista omonimă de la București, regăsim chiar în această carte, în interviul cu cea mai longevivă directoare de Bibliotecă din R. Modova, Lidia Kulikovski, implicată de la începuturi în înființarea primei Biblioteci românești din tănărul stat de peste Prut.
Întâlnirile profesionale cu bibliotecarii, gazetarii și cu scriitorii moldoveni, cu Ion Ungureanu, Mihai Cimpoi, Iulian Filip, Lidia Kulikovski, și cu deosebire cu Vlad Pohilă și Raia Rogac, vizitele la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”, unde aceștia se formaseră ca gazetari și scriitori de limbă română, pe Aleea Scriitorilor, din Grădina „Ștefan cel Mare”, inclusiv la Cimitirul Central, zis și Armenesc, unde își doarme somnul de veci preotul și scriitorul Alexe Mateevici, autorul poeziei „Limba noastră”, devenită între timp Imnul de Stat al Republicii Moldova, iar, mai nou, mulți alți și alți confrați, scriitori și gazetari de frunte al Moldovei, plecați pe calea fără întoarcere, vor rămâne pentru totdeauna în „arhiva mea afectivă”, ca dovezi ale prieteniei și solidaritățiide breaslă. Cu acel prilej i-am re/descoperit și i-am înțeles poate mai bine pe confrații gazetari unioniști, între care și pe Raia Rogac, poate cea mai harnică dintre toți, susținătoare prin scris și prin acțiuni publice de amploare, a cauzei unioniste. Cărțile sale, multe la număr, apărute de mai bine de două decenii la edituri de prestigiu din România, la „Biblioteca Bucureștilor”, „Detectiv Literar” și, mai nou, la „Zodia Fecioarei”, din Pitești, inclusiv cartea ce vede azi lumina tiparului, o continuare de fapt a unui volum cu același titlu, apărut de asemenea sub egida/în Colecția Revistei „Curtea de la Argeș”, constituie o dovadă în plus a atașamentului și a implicării colegei noastre, aflată azi în preajma unei luminoase aniversări, în susținerea cauzei naționale, în materializarea Podului de Reviste, proiect de suflet la regretatului poet și scriitor Nicolae Dabija (1948-2021), directorul emblematic al periodicului „Literatura și Arta”, prima gazetă cu grafie latină din fosta Republică Socialistă Moldovenească, vestitorul unor vremuri noi și pentru românii uitați, din Basarabia sovietică.
Scrise într-o limbă cu puternice accente locale, dar cu atât mai „dulce” și mai autentică pentru publicul românesc, interviurile, reportajele, cronicile și evocările literare ale Raiei Rogac, scriitoare originară din satul Pelinia, situat în zona de nord a Basarabiei, căruia i-a dedicat inclusiv o monografie, aduc în atenție scriitori, artiști plastici, istorici și oameni de cultură basarabeni, inclusiv unii dintre aceștia trăitori actualmente în România, sau a căror faimă a trecut demult Prutul, fiind, unii dintre ei, cunoscuți și recunoscuți chiar în Europa, și mai departe. Sunt aduse și de această dată, în fața publicului românesc, personalități și evenimente ce privesc istoria comună, oameni ce „au făcut istorie” prin faptele lor bune în sprijinul cauzei naționale, scriitori ce nu mai sunt (unii dintre ei), dar care au lăsat o lumină pe firmanentul istoriei comune. Raia Roagac este un jurnalist curajos. Nu este timorată de anvergura interlocutorului, nu menajează și nu acoperă realitatea. Întreabă deschis, fără ocolișuri și nu ascunde ce află. În acest sens, cartea/cărțile Raiei Rogac, căci laolată constituie un corpus comun, un „roman-fluviu”, sunt un document istoric. Sunt o oglindă a ultimelor trei decenii de istorie zbuciumată a tânărului stat Moldova, dar și a istoriei comune cu Țara Mamă. Găsim aici personalități bine cunoscute în România, oameni care au devenit familiari pentru mulți dintre noi, dar și nume noi, artiști și scriitori pe care va trebui să-i căutăm, să-i urmărim și să-i întâpinăm cum se cuvine în cultura noastră.
Într-un fel, Raia Rogac își asumă rolul modest, dar necesar, de „maestru de ceremonii”. Cu diplomație, cu modestie, dar și cu o tenacitate ce vine din vechimea neamului, Raia Rogac aduce cultura din R. Moldova la ea acasă. Scriitor plurivalent și ubicu, Raia Rogac strălucește prin modul cum a știut să se familiarizeze cu noua realitate națională, să nu-și uite originile și să privească deschis spre viitor. Într-o cultură ce are încă nevoie de îndemnuri ca să se acomodeze cu „sora basarabă”, Raia Rogac e un mesager. Glasul ei, când mai răspicat, când mai reținut, trebuie ascultat cu atenție, căci prin el ne vorbește țara din adâncuri, Patria autentică despre care știm atât de puține lucruri.
În acest sens, cartea de față este mai mult decât o reamintire, este un avertisment. Dacă vom uita care sunt adevăratele hotare ale Latinității Orientale, vom sfârși prin a fi mai puțini și mai singuri.
Marian Nencescu