Pe 1 Decembrie, toti românii, oriunde s-ar afla, poarta România în suflet, iar Imnul României va răsuna în toate lăcașurile, din toate colțurile lumii unde bat inimi de români.
Iar pentru noi, românii care suntem departe de tară, această zi ce o petrecem împreună ne leagă si mai puternic, ne aduce impreună cu gânduri bune, cu amintiri plăcute, cu tradiții, cu lucrurile bune pe care România ni le-a dat.
România a sădit in noi valori cum ar fi moralitatea, modestia, ambiția, iertarea, importanța familiei, a prietenilor și a țesut în fibra ființei noastre o puternică legătură cu pământul, apele, codru, aerul, croindu-ne un contur care ne definește.
O astfel de povară dulce-amară o purtăm cu noi oriunde. Este dorul de Acasă. Chiar și în cele mai îndepărtate țări, românii au un loc unde se simt ca acasă: biserica! Aici se întâlnesc, se roagă în limba maternă, aici își botează copiii, aici își fac legământul pe viață tinerii căsătoriți. Biserica este instituția care îi unește cu adevărat pe români, care luptă pentru păstrarea credinței, tradiției și identității românești.
Și… să nu uităm că stă şi în voinţa noastră, a celor ce trăiesc dincolo de frontiere nenumărate, să facem România mai frumoasă şi să fim mândri atunci când se intonează Imnul naţional în tară sau în orice alt loc în lume, atunci când se vorbeşte de Brâncuşi la Paris, New York, Tokyo, atunci când aflăm ca tinerii noştri olimpici şi-au mai golit o cameră de jucării în care să-şi poatră etala medaliile obţinute la concursurile internaţionale, atunci când un român câştigă un turneu de tenis sau când un român ajunge pe vârful unui munte.
Să fie o mândrie pentru fiecare dintre noi să avem un paşaport românesc să vorbim în limba noastră şi să ajungem să fim modele şi pentru alții.
Şi să nu uităm cât de mult potenţial şi frumuseţe are de oferit România. O țară în care splendorile şi sălbăticia naturii se împletesc cu abisurile istoriei, din primii ani ai creştinismului în Carpaţi.
O tară care ascunde în inima ei comori cât pentru o lume întreagă.
Eu sunt recunoscătoare pentru baza solidă pe care România a oferit-o vieţii mele. Acolo am trăit cei mai frumoşi ani, acolo am avut cele mai mari împliniri.
Eu n-am uitat că România este ţara cu tradiţii inestimabile, este tărâmul de basm în care s-a născut Făt-Frumos, meleagul fantastic al Mioriţei şi al teiului lui Eminescu.
Eu n-am uitat muzica, dansul şi voia bună, baladele şi cântecele tradiţionale româneşti, de jale şi de DOR. La fel ca dorul de cei dragi, şi dorul de țară este mereu prezent în sufletul românilor plecaţi departe, pentru că parte din identitatea oricărui român este legată de ţara sa.
Iar tu, român de-al meu, călător pe alte meleaguri, spune-le celor ce te vor întreba cine eşti şi de unde vii că „tu, române, nu ai de ce să ţii capul plecat în faţa nimănui, niciodată, pentru că tu pe pământul tău ai stat, nu pe al altora, tu l-ai muncit şi făcut să rodească, tu ai stat cu o mână pe plug şi alta pe sabie şi nu ai râvnit niciodată la bunul altuia”.
Aşadar, odată cu un îndemn de regăsire a respectului de sine şi o speranţă de a renaşte ca o naţiune puternică în rândul tuturor naţiunilor, trimit gândurile mele spre toate zările lumii pe unde se află răspândit neamul nostru şi să ne amintim cu toţi că suntem din neam vechi, că suntem copii de oameni buni, frumoşi, harnici, credincioşi, ospitalieri, cinstiţi, răbdători, dar şi viteji, aprigi şi neînfricaţi atunci când ţara o cere, să fim mândri de noi înşine, de strămoşii noştri şi de ţara noastră!
Ţie, Românie, îţi doresc să fii mândră de fiii tăi, să fii bună cu ei, să le aduci un An Nou bun şi cu sănătate! Îţi doresc belşug, pace şi bunăstare, copilaşi zâmbăreţi şi sănătoşi, îmbrăcaţi bine şi educaţi şi mai bine, bătrânei la adăpost care să trăiască fără frica frigului, a bolii, a singurătăţii şi nepăsării. Îți doresc conducători demni de strămoşii lor şi tineri care să nu renunţe la idealuri. Tineri care să ştie că visele lor devin realitate dacă au voinţă, dacă au credinţă şi puțină iubire: de Dumnezeu şi de semeni. Numai aşa vor reuşi să construiască o lumea nouă în care să fie fericiţi şi mândri de numele tău!
Îţi mai doresc ca ziua ta şi sacrificiile care au însemnat ea să nu fi fost în zadar.
La Mulţi Ani, Românie, ţara mea!
Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze România, astfel încât, din plinătatea fericirii pe care El a hărăzit-o tuturor oamenilor să se împărtăşească cât mai mulţi concetăţeni de-ai noştri, după faptele bune şi gândul curat al fiecăruia!
Dorina Cornelia Aldea
din Vancouver, pentru Observatorul