Miriștea din podul casei
Umblam desculți, ca să putem aduce seara acasă o grămăjoară de țărână în crăpăturile din călcâie.Dacă stăteam prea mult cu picioarele în iarbă, ne puteam trezi cu ochii verzi la sfârșitul verii. Când se întâmpla să umblăm mai mult decât trebuie pe cer, ne trezeam cu ei albaștri. Iar când începea ploaia, ni se făcea frică de fulgere și fugeam iute înapoi, d-asta nu se putea spune despre ochii nici unuia dintre noi că sunt rupți din curcubeu. Din grămăjoarele de țărână de peste vară făceam un câmp mititel în…